Casele etniei sunt construite din lemn şi piatră, cu acoperiş din ţiglă şi au două nivele. Camera din mijloc este considerată camera principală şi este pentru locuit, iar cele laterale sunt rezervate depozitării cerealor şi altor obiecte. Parterul este amenajat pentru grajduri de animale. Deşi sentimentele de dragoste nu sunt controlate de nimeni, căsătoria trebuie binecuvintată de părinţi. Femeile, dacă le moare soţul, se pot mărita din nou, dar nu au voie să plece cu averea dobândită în timpul căsniciei, nici cu copiii. La ei se practică înhumarea. Iar cei cu decese nefireşti trebuie arşi.

Membrii grupului Achang sunt foarte spirituali şi ospitalieri. Musafiri sunt primiţi cu un ritual întreg pentru a servi ceaiului. La sosire oaspeţii sunt serviţi mai întâi cu un pahar mic de băutură, drept semn de bun venit, apoi se pune ceaiul într-un ibric special de porţelan care se lasă pe foc de cărbuni. După ce fierbe ceaiul, se toarnă din ibric în pahare mai mici pentru fiecare musafir.

Budismul reprezintă principala lor credinţă. Ei au numeroase sărbători şi multe din ele sunt asemănătoare cu alte ale etniilor învecinate, precum Sărbătoarea Stropirii cu Apă. Anual, în perioada însămânţărilor de primăvară şi la recolta de toamnă, întregul sat se adună pentru a implora protecţie divină pentru culturile lor. Influenţaţi de naţionalitatea Han, populaţia Anchang îşi venerează şi strămoşii.