Stimaţi ascultători, duminică, 29 ianuarie după calendarul gregorian, a fost Anul Nou după calendarul tradiţional chinezesc, cunoscut după cum ştiţi dumneavoastră, prin denumirea de Sărbătorea Primăverii, cea mai mare sărbătoare tradiţională a naţiunii chineze, tot aşa de preţuită ca şi Crăciunul şi Curbanul pentru alte popoare.

În China obiceiul Sărbătorii de Primăvară datează de circa patru mii de ani! Numai că la început nu se numea aşa şi nici nu avea o zi fixă. În secolul al X-lea î.e.n. chinezii au numit Anul Nou „Sărbătoarea Primăverii". Pe vremea aceea, cuvântul „an" (Nian în chineză) avea un sens anume: recolte bogate la toate culturile.

După tradiţia populară din China, Sărbătoarea Primăverii curpinde, în sens larg, o perioadă lungă, începând din ziua de 23, şi chiar 8 a ultimei luini din calendarul tradiţional chinezesc, şi terminându-se la data de 15 a primei luni, cu Festivalul Lampioanelor. În această perioadă, ultimia noapte a anului, adică ajunul Anului Nou, şi întâia zi a primei luni din noul an sunt cele mai bogate în manifestări folclorice şi socotite drept puncte culminante ale sărbătorii.

Ajunul Anului Nou chinezesc este petrecut în multe şi diferite feluri, diferenţiindu-se de la o localitate la alta. Nelipsită este atât în nordul, cât şi în sudul ţării, cina luată împreună de întreaga familie. Sărbătoarea este o bună ocazie pentru fiecare, indiferent unde s-ar afla, să se întoarcă acasă lu să fie alături de ai săi. La această cină în fimilie, se servesc de regulă zeci de feluri de preparate dintre care, mai ales în sudul ţării, peştele şi brânza de soia nu pot lipsi, deoarece, pronunţia cuvintelor „brânză" şi „peşte" este identică în limba chineză cu „bunăstare" şi „belşug", în sens simbolic fireşte. În nordul Chinei la cina amintită, de regulă nu lipsesc colţunaşii.

În ajunul Anului Nou mai există un obicei la fel ca la români, anume de a veghea la sfârşitul anului. Oamenii îşi iau rămas bun de la anul ce se încheie şi-l întâmpină pe cel nou, în care îşi pun speranţele cele mai frumoase, petrecând revelionul cu mare veselie. În unele regiuni, la sate, încă de la ora 4 – 5 dimineaţă, tinerii şi adolescenţii încep să aşeze şi să aprindă petarde.

Obiceiul este legat de o legendă potrivit căreia în antichitate exista un demon numit „Anul", care vieţuia şi vieţuia în pădure. În ajunul anului nou demonul intra în sat făcând rău oamenilor. Într-un an demonul a trecut poarta casei unui om sărac. Acesta, neavând de nici unele şi nici mâncare, a pus nişte trestii de bambus în sobă, ca să aibă măcar foc. Bucăţile de bambus cuprinse de flăcări, au explodat cu zgomot mare şi l-au băgat pe demon în toţi sperieţii, punându-l pe fugă. Vestea s-a răspândit şi toţi sătenii au început să pună pe foc bumbuşi în ajunul noului an, cu speranţa că şi ei vor izgoni demonii. Ulterior, după ce au inventat praful de puşcă, chinezii au renunţat să pună bambusul pe foc şi au fabricat pocnitori. În zilele noastre, în perioada Sărbătorii Primăverii, atât la sate cât şi în oraşe, se aude ziua şi noapte bubuitul neîncetat al petardelor, zeci şi sute de mii ... subliniindu-se astfel atmosfera exuberantă a sărbătorii. Excepţia fac unele mari metropole unde, din considerente de securitate, sunt introduse anumite măsuri restrictive.

Un alt obicei este al stihurilor paralele dedicate primăverii. Stihurile acestea sunt întotdeauna în perechi, şi se scriu pe două suluri de hârtie roşie, cu urări de Anul Nou. Apoi se lipesc pe canaturile uşii de la intrarea în casă. Culoarea roşie simbolizează, în concepţia chinezilor, fericirea, bucuria şi norocul.

În aceeaşi perioadă se practică în China şi obiceiul de a împodobi camerele cu imagini de Anul Nou, deosebit de viu colorate. Aceste tablouri constituie un gen special de artă picturală în ţara noastră. Ele sunt caracterizate prin trăsături fine, compoziţii puţin exagerate, o policromie impresionantă şi un specific pronunţat folcloric. Astfel de tablouri au ca tematică recolta bogată, aspecte ale muncii agricole, peisaje naturale, flori şi păsări etc. Dintre acestea unele sunt lipite exclusiv pe uşi şi au un trecut foarte îndepărtat. În celebrul roman clasic chinezesc „Călătorie spre soare apune" se povesteşte că doi generali – Qin Shubao şi Yu Chigong au stat de gardă, nopţi în şir, în faţa odăii împăratului Li Shimin din dinastia Tang (618 – 907 e.n.), apărându-i liniştea somnului de duhurile rele. Împăratului i s-a făcut milă de ei, şi a dat poruncă unor pictori de curte să picteze portretele celor doi generali, care să fie apoi lipite pe canaturile porţii. După aceea, oamenii de rând au început şi ei să facă la fel şi aşa s-a născut obiceiul de care v-am amintit.

Dintre cele mai vesele manifestări ale Sărbătorii Primăverii din China se numără şi tradiţionalul Yuan Xiao, adică Festivalul Lampioanelor care se desfăşoară la două săptămâni după Anul Nou chinezesc. Trei zile şi trei nopţi, principalele străzi ale localităţilor din ţară trepidează sub şuvoiul neîntrerupt ale carelor şi corăbiilor alegorice, fastuos împodobite, purtând personaje cunoscute, din folclorul local. Aceste care şi corăbii sunt înconjurate de muzicanţi şi formaţii artistice, ca şi de dansatori pe catalige. Se pot vedea multe măşti şi costume pitoreşti. Copii înveşmântaţi în mătase roşie şi galbenă, simbol al bucuriei, izbesc necontenit micile lor talere de aramă. Nu lipsesc nici tinerele fete cu pas graţios. Cortegiile sunt însoţite de mii şi zeci de mii de locuitori care poartă lampioane colorate, de toate formele şi mărimile. În pieţele din oraşe, sau la hotarele satelor, dragoni imenşi şi lei caraghioşi, ascunzând sub „pielea" lor, din brocart roşu şi negru, zece-doisprezece oameni, execută dansuri acrobatice ameţitoare încurajaţi de spectatori entuziaşti ...

În anii reformei şi deschiderii, manifestările prilejuite de Sărbătoarea Primăverii au căpătat noi conţinuturi. Fel şi fel de târguri comerciale, festivaluri, iarmaroace, stagiuni teatrale şi cinematografice, expoziţii, competiţii sportive, incluzând arte marţiale şi altele, vin să reliefeze viaţa materială şi starea sufletească tot mai bune, speranţa şi încrederea oamenilor în viitor, creând o atmosferă sărbătorească încă şi mai pregnantă.

Dragi prieteni, v-am adus în atenţie unele obiceiuri chinezeşti legate de Sărbătoarea Primăverii. Poporul nostru a păşit de câteva zile pragul Anului Nou tradiţional, an al Câinelui după zodiacul chinezesc. Sperăm din toată inima ca acesta să ne aducă, şi nouă şi dumneavoastră, ca şi oamenilor de pretutindeni, mai multe bucurii şi satisfacţii ale împlinirilor.