Dragi prieteni, în aproape toată Norvegia este cunoscut un tânăr handicapat chinez pe numele Wang Jiapeng. Acesta, din cauza unei catastrofe aeriene, a rămas paralizat de la mijloc în jos de când avea 12 ani. Cinci ani mai târziu el a fost admis ca student de Colegiul Internaţional Unit din Norvegia. În această ţară a fost prezent în calitate de invitat special la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace şi a fost primit de multe ori de regina Norvegiei. În prezent Wang Jiapeng, de 23 de ani, face studii de masterat la institutul amintit. Specialiştii în domeniul medical afirmă că Wang Jiapeng a creat două miracole: unul în recuperarea sănătăţii, iar celălalt în integrarea la societate. În ediţia noastră de astăzi vă povestim despre Wang Jiapeng.

În după-amiaza zilei de 23 iulie 1993, Wang Jiapeng împreună cu tatăl său se deplasau cu avionul de la Yinchuan din vestul ţării la Dalian, oraş de coastă din nord-estul Chinei. La 10 secunde după decolare, avionul a avut un accident, intrând într-un lac şi fiind rupte în 3 părţi.

Din fericire Wang Jiapeng a scăpat cu viaţă din acest dezastru. Dar infirmitatea de grad sporit a constituit fără îndoială o mare lovitură la adresa acestui adolescent doar de 12 ani.

„După producerea accidentului, simţeam că sunt omul cel mai nefericit din lume. Aveam doar 12 ani, dar nu puteam merge la şcoală. Trebuia să rămân în scaunul cu roţi şi era posibil ca tot pe scaunul cu roţi să-mi petrec tot restul vieţii. De multe ori nu acceptam sufleteşte această realitate. În primul an refuzam să ies din centrul pentru recuperare."

În urma accidentului, mama lui Wang Jiapeng, doamna Shen Liping, îngrijea pe de o parte pe soţul rănit, iar pe de alta pe fiul paralizat grav, suportând o imensă povară fizică precum şi presiune psihică. Din cauza oboselii extrem de mari, mama a căzut bolnavă la doi ani după accidentarea lui Wang Jiapeng.

Îmbolnăvirea mamei a făcut ca Wang Jiapeng, aflat în disperare psihică, să devină dintr-o dată matur. A doua zi, sprijinit în bastoane, Wang Jiapeng a ieşit pentru prima dată pe poarta centrului de recuperare. El a cumpărat pentru mama sa micul dejun. Drumul de cinci minute pentru oamenii sănătoşi i-a solicitat lui Wang Jiapeng mai mult de 20 de minute.

După îmbolnăvirea mamei, Wang Jiapeng făcea antrenamentele cu şi mai mare abnegaţie. Începând de atunci nu i-a mai păsat privirile altora. Era conştient că dacă nu trece dincolo de poarta centrului de recuperare, nu va putea trăi niciodată independent, iar mai devreme sau mai târziu părinţii vor ajunge la bătrâneţe.

Paralel cu exerciţiile fizice asidue, cu sprijinul părinţilor, Wang Jiapeng a început să înveţe singur cursurile şcolare. Cu 6 ani în urmă Wang Jiapeng, care a absolvit şcoala primară, a studiat singur cursurile universitare de engleză. El a fost admis de Colegiul Internaţional Unit din Norvegia, obţinând şi o bursă pentru toate cheltuielile şcolare destinată persoanelor handicapate.

În 1997, sprijinit în două bastoane, Wang Jiapeng de 17 ani a intrat singur pe poarta Colegiului Internaţional Unit din Norvegia. Aici sunt studenţi din 86 de ţări, dar foarte puţini sunt handicapaţi, precum Wang Jiapeng.

În institutul amintit, prin hărnicie şi modestie, Wang Jiapeng a depăşit repede barierele psihică şi de limbă, şi, mai mult decât atât, a devenit lider al tinerilor de vârstă similară. Plecat de lângă mamă, el a învăţat nu numai să-şi poarte singur de grijă, dar şi să conducă automobilul, să urce pe stânci, să schieze, devenind şi antrenor universitar pentru deplasările cu bărci pneumatice.

„ Am pierdut multe. Probabil în copilărie, când eram sănătos fizic, puteam face o mie de lucruri, pe când acum doar 50. Încerc să fac al 51-lea, al 52-lea şi al 53-lea lucru. Sunt de părere că definiţia cuvântului „handicapat" este dată de persoana însăşi. Dacă consideri sufleteşte că eşti handicapat, atunci aşa eşti; iar dacă nu te consideri singur handicapat, atunci nu mai eşti. De aceea nu cred că infirmitatea fizică este lucrul cel mai teribil, ci handicapul psihic."

De anul nou 1999, colegiul a organizat studenţii să facă antrenamente de schi. Cei handicapaţi puteau alege alte discipline. Wang Jiapeng a refuzat condiţiile speciale oferite de şcoală, optând tot pentru schi, care este dificil şi periculos chiar şi pentru oameni normali fizic. Tocmai în cursul antrenamentelor de acest fel, bunele calităţi potenţiale ale lui Wang Jiapeng au fost sesizate de antrenorul echipei naţionale norvegiene de schi. Şi în urma pregătirilor intensive de două săptămâni, Wang Jiapeng a participat la cea de-a 36-a ediţie a Competiţiei Internaţionale de Schi pentru Handicapaţi şi a obţinut două medalii de aur.

În Norvegia Wang Jiapeng este supranumit „eroul din China". Regina Sonja l-a apreciat ca un „ model onorabil ". Pentru acest tânăr care a suferit mult în viaţă, suferinţele s-au transformat în izvoare de fericire. El a declarat:

„ Suferinţele din această perioadă au reprezentat de fapt un bun dascăl, care m-au învăţat cum să elimin dificultăţile în viaţă şi cum să trăiesc bucuros, căci, facând comparaţie, ştiu cât de fericită este viaţa de azi."