Această populaţie locuieşte în principal în Mongolia Interioară, provincia Heilongjiang şi regiunea autonomă Xinjiang. Sunt 132 400 de suflete, conform ultimului recensământ efectuat în 2000. Limba lor aparţine familiei limbilor mongole, însă fără forma scrisă. Pentru consemnare ei folosesc scrierile chineză, manciuriană, mongolă şi kazahă.

Aşezarea actuală a acestei populaţii datează de la mijlocul secolului al 17-lea. Înainte ei locuiau în regiunile de la sud de munţii Xing An (regiune înglobată în Rusia de astăzi) până la malul nordic al Fluviului Heilongjiang (Amur). Din cauza cotropirii ruse, populaţiile daur, orogen şi ewenki au fost nevoite să se strămute către centrul Chinei, nemaiputând suporta jaful şi măcelurile cotropitorilor ruşi. Majoritatea s-au aşezat în zona râului Nenjiang din centrul provinciei Heilongjiang. Ulterior, deoarece conducătorii dinastiei Qing (1616-1911) a înrolat tinerii de această etnie pentru apărarea frontierelor din nord-estul şi nord-vestul ţări, o parte din ei s-au strămutat în Mongolia Interioară şi în Xinjiang.

Cât despre originea acestei etnii, nu s-a ajuns la o concluzie unanim acceptabilă. Divergenţele constau în faptul că unii consideră că aceasta este o populaţie autohtonă, în timp ce alţii cred că ei sunt urmaşi ai etniei Qidan, o populaţie străveche din ţara noastră.

Minoritatea Daur locuia în comunităţi compacte chiar înainte de secolul al 17-lea, fiind o etnie destul de dezvoltată din punct de vedere economic şi cultural. După ce s-au strămutat spre sud, până în regiunea râului Nenjiang, au început să exploateze aceaste zone, contribuind masiv la dezvoltarea regiunilor din nord-estul ţării. După anul 1914, odată cu sosirea unui mare număr de oameni de naţionalitate Han, zonele locuite de etnia Daur au cunoscut o puternică dezvoltare din punct de vedere al agriculturii, nesimţindu-se puternic influenţa modului avansat de producţie şi a piaţei de mărfuri ale naţionalităţii Han.

Vânatul încă reprezintă o îndeletnicire tradiţională a etniei Daur. Blănurile de leopard, vulpe, veveriţă gri şi materii medicale preţioase, cum sunt corniţele pufoase de cerb şi mosc sunt foarte solicitate pe piaţa din ţară. Mulţi dintre membri minorităţii cunosc caracteristicile multor specii de peşti şi au multe metode de pescuit. Una este aceea de a sparge o copcă prin care prind peşti cu plase sau cu undiţe.

Se pricep şi la creşterea animalelor. Populaţia Daur ce locuieşte în regiunea Hulunbeier din Mongolia Interioară are ca ocupaţie principală zootehnia. Odată cu dezvoltarea productivităţii şi adâncirea scindării în clase, economia boierească a cunoscut o profundă dezvoltare. După victoria în războiul împotriva agresiunii japoneze în august 1945, etnia şi-a câştigat libertatea împreună cu celelalte etnii din nord-estul ţării.

La începutul secolului al 20-lea în comunitatea Daur se mai păstrau resturi ale unei societăţi organizate în clanuri.

Principala îndeletnire a etniei Daur este agricultura, care a căpătat ponderea încă la sfârşitul dinastiei Tang (618-907), sub influenţa naţionalităţii Han. Atunci această minoritate a început să aibă o viaţă stabilă. Deşi etnia Daur nu are propria scriere, a străduit să însuşitească limbiile altor etnii precum limbile etniilor manciuriană, chineză, kazahă şi uygură. În dinastia Qing (1616-1911) în zonele populate de etnie existau şcoli în limba manciuriană.

Strămoşii lor – Qidan – aveau destule cunoştiinţe ştiinţifice în meteorologie, astronomie, calendaristice medicale. Potrivit consemnărilor istorice, algoritmul Qidan le aparţine lor. În domeniul medicinii ştiau să folosească medicamente de origine animală şi terapeutica termală. Medicina Daur este o importantă parte a medicinii tradiţionale chineze. Ei ştiau să folosească periuţa de dinţi cu mai mult de 600 de ani înaiantea europenilor.

Etnia Daur are multe creaţii literare scrise cu litere manciuriene. Operele reflectă modul de producţie şi de viaţă ale acestei populaţii. Decupajele de hârtie, broderiile şi jucăriile reprezintă obiecte de artizanat specifice femeilor Daur. Hocheiul pe iarbă este un sport tradiţional al minorităţii. În echipa naţională de hochei pe iarbă sunt mulţi sportivi de această etnie.

Satele Daur sunt foarte interesante, toate fiind aşezate la poalele munţilor şi pe malul apelor. Casele lor sunt construite din trestie cu acoperiş de paie.

Religia populaţiei este samanistă, credinţă primitivă care venerează natura, totemurile, strămoşii şi zeii cereşti, ai muntelui, focului, fluviului şi strămoşii. O parte din ei cred în lamaism.