Etnia Xibo este una dintre minorităţile naţionale din ţara noastră cu o populaţie relativ mică. Ea trăieşte în principal în provinciile Liaoning, Jilin şi în regiunea autonomă Xinjiang. Conform ultimului recensământ, această etnie numără 188 800 de persoane. Membrii eniei Xibo care locuiesc în nordul ţării, folosesc limba chineză şi cea mongolă, iar cei din regiunea autonomă Xinjiang au limba lor proprie ce aparţine ramurii limbii altar.

Majoritatea reprezentanţilor acestei etnii se consideră a fi urmaşii tribului Xianbei. Pe la sfârşitul secolului al 16-lea şi începutul celui al 17-lea, populaţia Xibo a fost învinsă de către domnitorii manciurieni, fiind inclusă în Baqi - un sistem de organizare a armatei şi de înregistrare a stării civile pentru populaţia manciuriană- potrivit căruia Xibo erau împărţiţi în 8 grupuri. În timpul războiului, toţi membrii unui grup deveneau automat militari, iar şefii acestora preluau funcţia de comandanţi ai steagurilor, cum se mai numeau cele 8 grupuri. Includerea în acest sistem a făcut ca membrii etniei Xibo să fie puşi sub dominaţia directă a dinastiei Qing (1644-1949). Drept urmare, viaţa economică şi organizarea lor socială a suferit schimbări drastice, economia acestora transformându-se dintr-una flotantă, bazată pe pescuit şi vânătoare, într-una stabilă agricolă. După proclamarea Chinei Noi, în 1949 şi mai ales după înfiinţarea judeţului autonom al minorităţii Xibo în 1954 şi seria de restructurări sociale efectuată ulterior, populaţia acestei etnii a început să păşească pe drumul construcţiei socialiste.

Reprezentanţii etniei Xibo au creat o cultură foarte bogată şi variată. Au fost păstrate nu puţine creaţii ale literaturii populare, povestiri, cântece, basme şi legende, care exprimă sentimentele populaţiei Xibo, voinţa şi dorinţa de a duce o viaţă mai bună.

Locuinţele acestei etnii sunt strâns legate de sistemul Baqi. Un Qi reprezintă un sat, fiind totodată şi o unitate de luptă şi de producţie. Pentru o mai bună apărare, locuitorii dintr-un Qi locuiesc într-o cetate, înconjurată de un zid cu o lungime totală ce variază între 3-7 li (un li este jumătatea unui kilometru). De obicei într-o cetate se află 100-200 de familii. Străzile cetăţii sunt bine amenajate şi curate. Casele sunt construite din pământ, fiind înconjurate la rândul lor de ziduri mai mici. Ele au de obicei trei camere. În curte sunt amenajate grădini de legume şi zarzavaturi, o livadă şi un grajd pentru animale.

Principala lor hrană este orezul şi grâul. Este interzisă consumarea de carne de câine şi purtarea hainelor croite din brană de căine şi vulpe. Când o familie are pe cineva bolnav sau o femeie care abia a născut un copil, se atârnă la poartă o fâşie de pânză roşie sau un pachet de iarbă, interzicându-se astfel intrarea persoanelor din afara familiei. Populaţia Xibo practică înhumarea. Fiecare gospodărie are propriul ei cimitir.

Datorită mutării, de-a lungul timpului, dintr-o localitate în alta, membrii Xibo au asimilat multe alte culturi. Ei practică şamanismul şi lamaism, dar venerează şi zei ai naţionalităţii Han şi celebrează aceleaşi sărbători cu aceasta şi populaţia Manciuriană. Au însă forme diferite de manifestare care conţin şi obiceiuri ale altor etnii din ţară, precum stropitul cu apă din timpul Sărbătorii Duanwu. Ziua de 18 aprilie, după calendarul agricol, reprezintă o dată foarte importantă pentru etnia Xibo, pentru că ea este dedicată comemorării emigrării lor din regiunea Xinjiang. Anual se organizează în această zi festivităţi de mare amploare.