Tongli este un orăşel vechi, înconjurat de apă, din provincia Jiangsu, în estul Chinei. În ediţia de astăzi a rubricii noastre, vă propunem să facem împreună o vizită în acest orăşel.

Tongli se află pe malul estic al lacului Taihu, la o distanţă de numai 10 km de cunoscutul oraş turistic Suzhou. Este un orăşel cu o existenţă de peste 1.000 de ani şi în acelaşi timp cel mai bine păstrat orăşel antic din sudul provinciei Jiangsu. Străbătut de mici cursuri de apă, orăşelul are toate străduţele şi casele construite pe malul apei, fiind ca o perlă strălucitoare îmbibată în apă.

Localnicul Zhang Fusheng ne-a afirmat că, în felul acesta, este cu totul normal ca la Tongli să fie un mare număr de poduri.

„La noi, putem spune că toate casele sunt lângă apă. În orăşel oriunde este apă. Deşi are o suprafaţă mică, orăşelul nostru este străbătut de 15 râuri. Este practic format din 7 insule, legate una de alta de peste 40 de poduri vechi."

Aşa cum a spus dl. Zhang, străzile din orăşelul Tongli, amenajate în paralel cu cursurile de apă, sunt legate de multe poduri. Plimbându-ne în orăşel, am trecut în scurt timp, fără să ne dăm seama, peste câteva din ele, construite în diferite perioade. Cel mai vechi pod se numeşte Sibenqiao şi are peste 700 de ani. În ciuda acţiunilor vântului şi ploii, acesta a rămas şi astăzi foarte solid. Cel mai mic pod se numeşte Banbuqiao. Are o lungime sub doi metri şi o lăţime mai mică de un metru.

Ghidul nostru, domnişoara Wang Qiao, ne-a comunicat că cel mai interesant este podul Fuguanqiao. Legenda spune că crapii care reuşesc să sară contrasensului apei peste cascada numită Poarta Dragonului, se transformă în dragoni şi intră în rai. Un crap, crezând greşit că Fuguanqiao este Poarta Dragonului, şi-a încercat norocul.

„Pe podul Fuguanqiao există o sculptură de piatră care înfăţişează un dragon înotând în valurile apei, aşa cum spune legenda. Într-o martie când erau peste tot flori de piersic, un crap a încercat să sară peste pod ca să devină dragon şi să intre în rai. Peste pod trecea tocmai o fecioară frumoasă foc. Văzând-o, ameţit de frumuseţea acesteia, peştele a ezitat puţin, încât n-a mai reuşit decât să ajungă cu capul peste pod. Capul lui a luat forma capului de dragon, iar corpul i-a rămas neschimbat".

La Tongli, în afară de podurile vechi, şi casele vechi merită a fi vizitate. Circa 40% din acestea au o existenţă de peste 100 de ani. Dintre ele, unele mari, în formă de grădini, au structură din lem şi cărămidă sculptată şi arată foarte elegante. Din acest motiv, profesorul Zhou, cunoscut specialist în arhitectura tradiţională chineză, a apreciat orăşelul Tongli drept „un muzeu de arhitectură chinezescă".

Acum, dorim să vă prezentăm în special grădina Tuisiyuan, inclusă de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial.

Grădina Tuisiyuan a fost construită în secolul al 19-lea de un demnitar după ce a fost eliberat din funcţie şi s-a întors acasă. Grădina ocupă o suprafaţă de numai 0,6 hectare, dar a fost aşa de inginios concepută, încăt vizitatorii au impresia că priveliştea se schimbă la fiecare pas. Suprafaţa apei din partea centrală ocupă peste o jumătate din suprafaţa totală a grădinii. Pavilioanele şi construcţiile de pe malul apei plutesc parcă pe valurile apei albastre. Florile şi copacii din jur, malul în zig-zag al bălţii şi apa albastră formează un contrast fermecător. Tuisiyuan poate fi considerat un exemplu al grădinilor particulare tipice de pe malul sudic al fluviului Yangtzi.

Ghidul nostru, domnişoara Li Lu, a spus că grădina Tuisiyuan este rafinată, confortabilă. Stând în ea, într-o linişte odihnitoare, poţi uita toate necazurile din viaţă.

„Am mai fost în alte grădini din zonă şi îmi place cel mai mult Tuisiyuan. Este mai rafinat, mai plăcut. Te simţi mai relaxat fizic şi psihic aici."

Ca şi Tuisiyuan, întregul orăşel Tongli este simplu, rafinat, îşi păstrează în continuare simplitatea rurală de pe vremuri, precum o ţărăncuţă care răspândeşte mereu duhul sătesc. Pe străzi, lângă poduri se aude rar gălăgia. Ţărăncile spală rufe în apa râului, bărbaţii beau ceai sub streşinile caselor, toţi având o viaţă thnită şi fără griji. Un farmec specific orăşelului se ridică parcă astfel încet, încet, de pe suprafaţa apei.