Dragi prieteni, duminica trecută v-am prezentat caracteristicile ursului panda, una dintre cele mai preţioase rase de animale sălbatice din ţara noastră. În ediţia de astăzi a rubricii noastre „Noi şi mediul", vă vorbim despre măsurile adoptate de guvernul chinez pentru protecţia acestora.

Stimaţi ascultători, aşa cum v-am informat în ediţia trecută, cu câteva sute de mii de ani în urmă, urşii panda au ajuns la apogeul dezvoltării lor, răspândindu-se în partea estică a Chinei de azi. Însă de-a lungul anilor, din cauza schimbărilor climatice şi activităţilor umane, suprafaţa habitatelor acestei specii s-a redus semnificativ. În prezent, urşii panda sălbatici se găsesc doar în masivele muntoase din provinciile Sichuan, Gansu şi Shaanxi, unde trăiesc în grupuri foarte mici numeric. Acestă situaţie va duce la o înmulţire între exemplarele aceleiaşi familii care, în cele din urmă, ar putea provoca dispariţia micii populaţii, datorită pierderii diversităţii genetice. Mai mult decât atât, înflorirea periodică rară a bambuşilor, (aproape o dată la fiecare 60 ani) ameninţă existenţa urşilor panda. În anii 70-80 ai secolului trecut, numeroşi urşi panda care trăiau în munţii Minshan şi Qionglai au murit din pricina uscării bambuşilor.

Această situaţie îngrijorătoare i-a îndemnat pe chinezi să acţioneze repede. Una dintre măsurile eficiente luate este crearea de rezervaţii naturale. Până în anul 2002, în cele trei provincii sus-menţionate au fost înfiinţate deja peste 40 de rezervaţii naturale destinate urşilor panda, suprafaţa lor atingând 16,2 mii kmp. Potrivit programului, până în anul 2015, numai în provincia Sichuan, numărul rezervaţiilor naturale de acest gen va atinge 59.

Pe de altă parte, programele de protecţie a zonelor forestiere naturale şi de redare a terenurilor agricole destinaţiilor silvice, au sporit rata de acoperire cu păduri şi au redus eroziunea solului din habitatele urşilor panda. Pentru a preveni fragmentare habitatelor de către şosele, terenuri agricole şi aşezări omeneşti nou construite, au fost create peste 20 de „coridoare" forestiere, care au unit diferitele habitate. Prin urmare, diferitele grupuri de urşi panda vor avea mai multe şanse să se împerecheze cu altele din diverse zone, ceea ce va contribui la ameliorarea genetică a puilor rezultaţi.

Aceste măsuri au dat deja roade frumoase. Potrivit celei de-a 3-a investigaţii asupra urşilor panda de la sfârşitul anului trecut, numărul urşilor panda a crescut de la 1110 cât a fost în 1988, la 1590, (fără a se include puii sub 1,5 ani).

Guvernul chinez acordă mare atenţie şi cercetărilor ştiinţifice efectuate asupra urşilor panda, mai ales cele privind creşterea artificială a acestora. Până în prezent, 3 mari probleme în această privinţă au fost rezolvate de cercetători chinezi: intrarea dificilă a urşilor panda în călduri, împerecherea şi creşterea puilor . De pildă, Centrul de Cercetare a Urşilor Panda, aflat la Wulong din provincia Sichuan din sud-vestul Chinei, a crescut artificial, între anii 1991 şi 2004, 72 de pui de urşi panda, dintre care 59 au reuşit să supravieţuiască. Din 2000 până în 2004, rata de supravieţuire a puilor a fost, consecutiv, de 100%., China situându-se pe primele rânduri în lume în ce priveşte rata naşterilor, creşterii şi supravieţuirii acestor animale. Până la sfârşitul anului trecut, numărul urşilor panda crescuţi de oameni a atins 81.

Potrivit statisticilor centralizate de Biroul de Stat pentru Silvicultură, până la sfârşitul anului trecut numărul urşilor panda crescuţi artificial a totalizat deja 163 de exemplare.

Trebuie însă recunoscut că mai sunt mult de făcut în ceea ce priveşte protecţia urşilor panda. De exemplu, odată cu dezvoltarea rapidă a economiei din provinciile Sichuan, Gansu şi Shanxi, vor începe lucrările la o serie de obiective mari: autostrăzi, hidrocentrale şi lacuri de acumulare, etc. Dacă în cursul proiectării şi construirii acestora nu se va ţine cont de amenajarea anumitor „coridoare" pentru urşii panda, populaţiile acestora se vor diminua şi altfel, va fi ameninţată încă o dată existenţa acestei rase de animale aflate pe cale de dispariţie.