Dragi prieteni, la microfon Lin. Astăzi vă vom prezenta minoritatea Naxi, o etnie ce populează în special judeţul autonom Naxi şi alte localităţi din provincia Yunnan. Membrii ai acestei etnii se găsesc şi în localităţile Yanyuan, Yanbian şi Muli, din provincia Sichuan, şi Mangkang din Tibet. Conform ultimului recensământ, efectuat în 2000, etnia Naxi are o populaţie de 308.900 de persoane. Ei folosesc limba proprie ce aparţine ramurii limbii Yi din familia limbilor chino-tibetane. Datorită frecventelor contacte cu naţionalitatea Han, majoritatea membrilor acestei etnii ştiu şi limba chineză. În antichitate, ei au folosit o limbă cu hieroglife, cunoscută sub numele de limba Dongba, şi o altă limbă în sistemul silabic, numită limba Geba. Totuşi, acestea nu au fost răspândite în rândul populaţiei, ci doar pentru notarea poeziilor, legendelor, povestirilor şi a textelor religioase. În anul 1957, a fost creată limba Naxi cu sistem fonetic pe baza literelor latine.

Comunitatea Naxi din zona Lijiang, provincia Yunnan, a cunoscut o mare dezvoltare în dinastia Tang (618-907). Creşterea animalelor ocupa un loc predominant în producţia socială de atunci. De la începutul secolului al 10-lea şi până la mijlocul secolului al 13-lea, producţia agricolă a depăşit-o pe cea zootehnică, ocupând un loc principal în economie. Şi sectorul manufacturier de atunci a cunoscut o anumită dezvoltare. Până la mijlocul dinastiei Ming (1368-1644), comunitatea Naxi din zona Lijiang a intrat în economia feudală bazată pe latifundii. La sfârşitul acestei dinastii, ca urmare a influenţelor sistemului de proprietate moşierească asupra pământului din judeţele învecinate, în zona Lijiang au apărut tranzacţii cu terenuri şi darea în arendă a acestora, apărând astfel economia moşierească. La sfârşitul anilor'40 ai secolului 20, deşi societatea etniei Naxi a intrat de mult în societatea feudală, între nivelele de dezvoltare ale diferitelor localităţi existau dezechilibre. În unele localităţi se păstra încă societatea moşierească, iar în altele au apărut elemente capitaliste.

Agricultura reprezintă sectorul principal al economiei la etnia Naxi. Plantele cultivate sunt în principal orez, porumb, cartofi, grâu, fasole , mazăre, bumbac şi in. În ultima perioadă a războiului împotriva agresorilor japonezi, transportul între China şi Myarmar a fost afectat de militarii japonezi şi de aceea comerţul între China şi India a cunoscut o mare dezvoltare, zona Lijiang devenind astfel punctul nodal al comerţului între India, Tibet şi partea interioară a Chinei. În Lijiang au apărut un mare număr de capitalişti potenţiali din care mulţi erau moşieri şi şi industriaşi de etnie Naxi. În acea perioadă, meşteşugurile din zona Lijiang au cunoscut o mare dezvoltare. Produsele artizanale de bronz, fier şi piele au fost comercializate în zonele învecinate.

În anul 1961, a fost înfiinţat judeţul autonom Lijiang al minorităţii Naxi. În cei 40 de ani de dezvoltare, populaţia Naxi s-a dezvoltat masiv din toate puntele de vedere. În momentul faţă, peste 70% din satele din Lijiang sunt conectate la reţeaua de drumuri asfaltate, iar în peste 90% din sate există legături cu mijloace de transport în comun. În Lijinag funcţionează acum peste 40 de şcoli medii.

Ca şi alte minorităţi naţionale, şi etnia Naxi a creat o cultură importantă în cursul evoluţiei sale. Limba etniei Naxi cu hieroglife, cunoscută sub numele de limba Dongba, a fost creată acum peste 1000 de ani, iar o altă limbă, cea în sistemul silabic, numită limba Geba, a fost creată la începutul secolului al 13-lea. Textul religios scris cu limba Dongba reprezintă un material preţios pentru studierea dezvoltării istoriei şi societăţii, a lingvisticii şi a religiei minorităţii Naxi.

În Lijiang se mai găsesc şi grupuri arhitecturale din dinastia Ming, care au combinat stilurile arhitecturale ale etniilor Naxi, Han şi tibetană.

În majoritatea zonelor populate de această etnie se practică monogamia, soţul având o putere extrem de mare şi statutul femeilor fiind foarte scăzut. Totuşi, în unele localităţi se mai păstra până în preajma revoluţiei democratice (1919) matriahatul. Femeia reprezintă persoana importantă în familie şi copiii stau cu mama. Într-o astfel de căsnicie, soţii nu stau împreună. Bărbatul vine seara la casa soţiei şi se întoarce a doua zi dimineaţa. Bărbaţii nu-şi asumă responsabilitatea îngrijirii copiilor. O astfel de căsnicie nu are baze economice comune şi se destramă foarte uşor. De obicei relaţiile de căsnicie se stabilesc abia la vârsta mijlocie. Există şi cazuri în care relaţiile sunt stabilite de la început, formând o familie proprie şi în care pot să-şi recunoască copiii. Odată cu popularizarea „Legii căsătoriei" din China, un astfel de fenomen s-a redus considerabil.

Dragi ascultători, din cauza timpului limitat, ne vom opri astăzi aici. Săptămâna viitoare vom continua să prezentăm alte aspecte ale datinilor şi obiceiurilor acestei etnii. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţi şi vă spune „La bună reauzire" pe săptămâna viitoare.