Bun găsit, doamnelor şi domnilor şi Ni hao, vă spune de la Beijing Nicolae Mircea Năstaase.

Astăzi mă voi opri la o nouă piesă ce compune imensul mozaic chinezesc, la un adevărat reper ce ,alături de alte...ingrediente, conferă unicitate şi statut de bun de patrimoniu naţional celebrei bucătării chinezeşti. Aţi ghicit, probabil, este vorba despre...beţişoare. Simplele şi aparent nevinovatele bastonaşe de lemn, fără de care însă, faimoasa în toată lumea bucătărie chinezească, pare de neconceput.

Şi totuşi, recent, mi-a atras atenţia un articol din China Daily intitulat incitant „Să ne facem degetele...beţişoare" . Trăind aici, am învăţat eu însumi să utilizez tradiţionalele beţişoare şi găsesc, mîncând cu ele, o savoare sporită nenumăratelor feluri de bucate. Atunci de ce, m-am întrebat, ar trebui să renunţe chinezul la subţirelele bucăţele de lemn? Tocmai din pricina acestui atribut calificativ al materiei- lemnul- demonstrează în articolul citat autorul, un condeier de elită de altfel. Şi dacă am reuşit să vă incit şi să vă strârnesc curiozitatea, voi încerca să vă explic urmând, sintetic, raţionamentul colegului chinez.

„O existenţă între mână la gură; mâna care hrăneşte gura",iată expresii obişnuite, spune acesta, folosite şi acum în epoca informaticii. Punând un intermediar între mână şi gură, aceste sintagme capătă cel mai adesea o conotaţie negativă.Nimeni nu s-a născut o lingură de argint în gură, reaminteşte autorul, citând o altă expresie. Atunci de ce trebuie să folosim un interpus între aceste două importante părţi ale corpului? Şi-şi începe demonstraţia amintind despre inventarea furculiţei de către vechii greci dar arătând că mult mai inainte de aceştia, acum 5000 de ani, în China s-a petrecut un fenomen revoluţionar. Oamenii au rupt crenguţe din copaci pentru a scoate cu ele mâncarea din oalele fiebinţi, inventând astfel ...beţişoarele. Utilizarea acestora s-a extins din China în Coreea , Japonia sau Vietnam, ele răspândindu-se în Asia de Est. La început beţişoarele erau făcute din lemn, bambus, os sau argint. Astăzi, vremurile s-au schimbat notează autorul şi nu întâmplător. Nu mai avem păduri din abundenţă, pămînturile nu mai sunt atât de înverzite, oglinzile de apă s-au redus,iar numărul nostru este în continuă creştere. Deşi s-au descoperit materiale ca oţelul şi plasticul, dragostea chinezilor pentru beţişoarele de lemn a rămas iar foamea de beţişoare continuă să ne mănânce...pădurile, punctează gazetarul ajungând la miezul problemei.Trebuie, aşadar, să continuăm să folosim beţişoarele, lansează el o incitantă întrebare şi înainte de a răspunde oferă o serie de date care să ajute la dezlegarea problemei. Astăzi, utilizarea beţişoarelor de unică folosinţă reprezintă o adevărată ameninţare asupra mediului.China este cel mai mare fabricant mondial în materie, având 300 de fabrici cu 60 de mii de angajaţi în domeniu.Din anul 2000 au fost exportate 165 de mii de tone de beţişoare de unică folosinţă, 15 milioane de perechi dintre acestea fiind exportate în Japonia şi Coreea de Sud. Ele nu contribuie numai la defrişarea pădurilor, dar şi la producerea unei mari cantităţi de gunoi ,constată autorul. El dă exemplul Japoniei care ,deşi are o suprafaţă împădurită de 69% din totalul ţării nu produce beţişoare, importând 25 de miliarde de perechi pe care apoi le reciclează.China,în schimb, la o populaţie de 1,3 mld. deţine numai 13 procente de suprafaţă împădurită însă produce, numai pentru nevoile proprii, 45 mld.de perechi ceea ce înseamnă echivalentul a 1,66 mld.metri cubi de cherestea sau a 25 mil.de arbori maturi.Urmarea este că anual se pierd 2 mil.metri pătraţi de pădure.La reducerea alarmantă a suprafeţelor împădurite contribuie şi nevoile tot mai crescute de lemn pentru construcţii, mobilă, ziare, adaugă autorul. Desigur, nu se poate cere populaţiei să înlocuiască lemnul din aceste exemple , continuă gazetarul, dar este posibilă instituirea unei taxe pe utilizarea beţişoarelor de unică folosinţă. Se poate opri de asemenea distribuirea lor gratuită şi întrebuinţarea unei părţi din banii obţinuţi prin vânzare pentru reîmpăduriri şi întreţinerea pădurilor existente.Sau, spune în continuare autorul, putem înlocui beţişoarele de lemn cu unele din alte materiale, însă mai există o posibilitate, adaugă el, ajungând în sfârşit la concluzia cuprinsă în titlul materialului său: să folosim în loc de beţişoare, mâinile, ca o serie de popoare din Asia. Să respectăm aşadar natura pentru ceea ce ne-a dat şi cum o putem face mai bine decât folosindu-ne mâinile pentru a mânca. Pentru că, la urma urmelor, nu au fost ele făcute una pentru alta? concluzionează interogativ-retoric confratele Zou Hanru, la capătul rotundei sale demonstraţii, lăsându-ne pe noi să răspundem la o altă întrebare. Dacă noi românii mai uităm uneori „de la mână până la gură", este posibil ca pe acelaşi traseu chinezii să-şi piardă ...beţişoarele? Până vom avea răspunsul Nicolae Mircea Năstase vă mulţumeşe pentru atenţie, spu nându-vă xie,xie şi zaijian,la revedere!