Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură este cea mai întinsă provincie din China. Din suprafaţa toatlă a acestei provincii, ce reprezintă o şesime din teritoriul total al Chinei există în prezent peste 3 milioane de hectare de terenuri arabile. La Xinjiang, multe zile sunt însorite, iar diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. Aceste condiţii naturale sunt favorabile creşterii pepenilor Hami, strugurilor şi multor alte fructe, bumbacului precum şi altor culturi agricole. În ultimii ani, o dată cu dezvoltarea sectorului agricol tradiţional, autorităţile locale au sprijinit cu mari eforturi, dezvoltarea sectoarelor cu specificul local. Ca urmare, mulţi ţărani din Xinjiang au beneficiat şi au găsit calea de a se îmbogăţi valorificând avantajele resurselor naturale locale.

Rouz Turxun, un om între două vârste de naţionalitate uigură, din zona Kashi, a trăit înainte din cultivarea cerealelor. El nici nu a avut curajul să se la, de exemplu, o nouă casă, o motocicletă sau un tractor manual. Acum 5 ani, el a cumpărat cu toţii banii acumulaţi de ani de zile, câteva vaci de carne, începând creşterea animalelor domestice. În 2004, el a construit cu 150 de mii de yuani renminbi o nouă casă şi şi-a cumpărat un tractor şi o motocicletă. Astăzi el are o viaţă fericită şi îmbelşugată, la care nici nu visa înainte. În prezent, efectuează, în perioada cu activitatea agricolă redusă, excursii turistice cu familia sa.

---------------banda 1 --------------------

„Acum viaţa mea este foarte bună. Înainte când intram în oraş, cei de acolo ne dispreţuiau. Acum toată lumea este la fel. Nivelul de trai al nostru (cei la sate) este asemănător din oraşe."

În prezent, familia lui Rouz Turxun creşte 60 de vaci . Dar el nu este satisfăcut doar de creşterea vacilor. Pentru că în satul său din ce în ce mai multe gosbodări au început să crească vaci. Ca urmare preţul cărnii de vaci a început să scadă. Astfel Rouz Turxun a pregăteşte să creeze o crescătorie de raţă cu credite de la bancă.

Aikbair.Tulahong, primarul comunei unde trăieşte Rouz Turxun , ne-a spus -------------------banda 2 ----------------------------:

„Conducerea comunei a oferit gratuit fiecărui gospodării care au crescătorie de animale sau de păsări, câte o bucată de pământ de la 0,06 la 0,2 de hectar şi i-a ajutat pe ei la ridicarea de la bancă creditele. În 2004, venitul fiecărei gosbodării cu crescătorie din comuna noastră a depăşit 30 de mii de yuani."

În Xinjiang nu numai păstorii şi ţăranii care au creat crescătorii, ci şi oameni din oraşe au fost atraşi la sate pentru creşterea animalelor şi păsărilor. Domnul Zheng Xiang, care a trăit în oraş, a deschis o afacere în domeniul zootehniei, la ţară. Înainte de a ieşi la pensie a lucrat într-o şcoală din Urumqi, reşedinţa Regiuni Autonome Xinjing-Uigur. După ieşirea la pensie, el a deschis, împreună cu soţia sa, o crescătoarie de vaci de lapte la Jichang, districtul autonom al naţionalităţii Hui din apropierea oraşului Urumqi. El a spus -------------banda 3--------

„M-am gândit la faptul că la sate mai uşor să câştig bani de căt în oraş. Politicile sunt bune, adică este uşor să obţii credite bancare, poţi folosi gratuit, de maşină de smuls lapte, de vânzare a laptelui pe 20 de ani garantată prin semnarea unui contract. Ceea ce înseamnă că s-a rezolvat cea mai mare problemă pe care o aveam."

Acum 2 ani, domnul Zheng a cumpărat cu câteva zeci de mii de yuani reniminbi, peste 20 de vaci de lapte. În prezent numărul vacilor lui a depăşit 60. Venitul lunar realizat la vânzarea laptelui este circa de 10 mii de yuani. El se simte foarte bine la sat, unde îşi desfăşoară afacerea, şi vrea să cumpere mai multe vaci de lapte.

Astăzi ne oprim aici . Mâine continuăm tot pe această temă.