Regiunea Autonomă Xinjiang-uigură din nord-vestul Chinei este bogată în resurse turistice. Vestigiile istorice, monumentele culturale, priveliştile naturale şi datinile şi obiceiurile diferitelor etnii din regiune au un specific aparte. În ultimii ani, sectorul turistic a devenit o importantă ramură a economiei regiunii şi tot mai mulţi locuitori beneficiază de pe urma dezvoltării rapide a acestuia.

Lacul Canas din nordul regiunii Xinjiang este o zonă pitorească de interes turistic cunoscută în ţară şi străinătate. Bătrânul Yerdexi de etnie tuwa, născut şi crescut pe malul lacului, a început să înveţe să cânte la chuer la vârsta de 13 ani. El nu s-a gândit niciodată că după 50 de ani, acest instrument va putea să-i schimbe atât de mult viaţa.

– muzica banda 1 –

Chuer este un instrument de suflat tradiţional al populaţiei tuwa şi seamănă cu fluierul. Numai că are doar 3 orificii. El este confecţionat din tulpina de papură ce creşte pe malul lacului Canas şi are o lungime în jur de 30 cm. Acest instrument, care se întâlneşte numai la populaţia tuwa, este apreciat drept „o fosilă vie a instrumentelor populare".

Bătrânul Yerdexi este considerat ca el mai bun interpret de chuer din zonă. Văzând că vin tot mai mulţi turişti străini la lacul Canas, el şi-a transformat casa într-un punct turistic şi a avut mare succes, atrăgând numeroşi turişti cu melodiile sale cântate la chuer.

Fiica lui Yerdexi, Meihua, a declarat reporterului nostru că strămoşii săi au trăit din generaţie în generaţie din vânat. Dar acest mod de viaţă s-a schimbat din cauza dezvoltării turismului. – banda 2 –

„Noi am trăit din generaţie în generaţie în această zonă. Tatăl meu a fost păstor. Din anii 90 ai secolului trecut, turismul a început să se dezvolte la noi. Mulţi turişti vin la mine acasă să asculte pe tata cum cântă la chuer."

Meihua a mărturisit că de când au început să se ocupe de turism, toţi membrii familiei sale au trebuit să-şi schimbe modul de viaţă. Uneori lucrează până noapte târziu. Dar nu au trudit degeaba. În sesonul turistic, câştigă peste 20.000 de yuani ( circa 2.000 de euro ) pe lună. Au acum acasă televizoare, telefoane şi frigidere şi vor cumpăra anul acesta şi o maşină.

Constatând schimbări petrecute în familia lui Yerdexi, mulţi săteni au început să se ocupe de turism, deschizând restaurante sau vânzând produse lactate şi suvernire turistice.

În Xinjiang, zonele frumoase, precum lacul Canas, sunt numeroase. Mulţi locutori din aceste zone s-au îmbogăţit în urma dezvoltării turismului. Bătrânul uigur Abulizi din Trufan, cunoscută zonă viticolă, poate oferi un exemplu.

Pe Abulizi, reporterul nostru l-a găsit primind un grup de turişti. Bătrânul oferea musafirilor fructe şi mici gustări. El i-a spus reporterului nostru că înainte vreme, familia sa trăia în principal din cultivarea viţei de vie şi încasa în ficarea an doar câteva mii de yuani din vânzarea strugurilor. De când a început să se ocupe de turism, o duce din ce în ce mai bine. – banda 4 –

„Primeam în fiecare an peste 1.000 de turişti. Anul acesta ne merge mai bine. Până acum am avut deja peste 1.200. Am câştigat până acum 12 mii de yuani. "

Abulizi spune că oferă musafirilor fructe pe gratis. Dar mulţi mai şi cumpără. Numai din vânzarea fructelor şi strugurilor el mai câştigă circa 45.000 de yuani în fiecare an.

Potrivit datelor statistice, anul trecut, regiunea Xinjiang a primit în total peste 300.000 de turişti străini şi 12 milioane de turişti interni. Veniturile încasate de sectorul turistic ocupă 5% din Produsul Intern Brut al regiunii.

Pentru accelerarea dezvoltării turismuluiu, în ultimii 5 ani, în regiunea Xinjiang s-au cheltuit în total peste 4 miliarde de yuani pentru deschiderea traseelor turistice. Acestea cuprind drumeţii la lacurile din munţi, expediţii în deşert, în stepe precum şi vizite la vestigii istorice şi monumente culturale. Guvernul central şi autorităţile regiunii au mai investit peste 10 miliarde de yuani pentru construirea de baze turistice şi aeroporturi în zonele de atracţie ale regiunii.

Pentru protejarea mediului natural din zonele turistice, departamentele de profil au hotărât dezafectarea unui mare număr de hoteluri şi restaurante. De exemplu, în zona lacului Canas, au rămas numai locuinţele populaţiei băştinaşe. Iar pentru găzduirea turiştilor, a început să se construiască, la 30 km de lac, la Jiadengyu, o bază de cazare cu şiruri întregi de case în stil european, care va avea la terminarea lucrărilor capacitatea de a primi zilnic 5.000 de turişti.