Dragi prieteni, anul acesta se împlinesc 60 de ani de la victoria în războiul mondial antifascist. Cu peste 60 de ani în urmă, când naziştii germani persecutau şi masacrau în continentul european populaţia evreiască, iar multe state îşi închideau porţile faţă de refugiaţii evrei, în îndepărtatul Orient, inimoşii locuitori din Shanghai au acceptat cu generozitate peste 30.000 de refugiaţi evrei. Astăzi mulţi dintre aceşti evrei au încetat din viaţă, iar alţii, copiii de altădată, au îmbătrânit. Totuşi, ei păstrează amintiri frumoase despre Shanghai şi despre China, unde şi-au regăsit demnitatea şi speranţa. Astăzi difuzăm un reportaj privind sentimentele faţă de China ale evreilor care au trăit în Shanghai.

Soţii Nissbaum, care acum au peste 70 de ani, locuiesc într-o mică localitate din central-vestul Israelului. Soţul se numeşte Kurt Nissbaum, iar soţia sa Inga Nissbaum. În 1939, în preajma izbuncnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Kurt, de 11 ani, şi Inga, de 6 ani, s-au refugiat în Shanghai din Austria şi respectiv din Germania, împreună cu părinţii lor. Zece ani mai târziu, s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit la un club al tinerilor evrei din Shanghai, iar în 1949 s-au întors şi s-au stabilit în Israel. În prezent familia lor, formată din 12 persoane, duce o viaţă fericită.

Inga şi-a amintit că în noiembrie 1939, tatăl ei a fost trimis la lagăr al naziştilor germani. Autorităţile spuneau că îl pot elibera pe tatăl ei, dar cu condiţia ca întreaga lor familie să părăsească Germania. Atunci multe state europene refuzau să primească evrei, singurul loc unde puteau merge ei fiind oraşul Shanghai.

( sunet 1 ) „Mama a venit împreună cu mine la Berlin, cu speranţa de a-l scoate pe tata din lagăr. Atunci nici o ţară nu vroia să ne primească, Marea Britanie şi Olanda neacceptând decât copii evrei. O organizaţie, care îi ajuta în special pe evrei să plece din Germania, i-a transmis mamei mele că nu puteam merge decât la Shanghai, căci era singurul loc din lume pentru care nu ne trebuia viză, ci doar tichete de vapor. Fără ezitare, mama a luat pentru întreaga familie 11 bilete de deplasare cu vaporul la Shanghai."

În momentul când familia Ingăi a sosit la Shanghai, invadatorii japonezi încă nu cuceriseră Shanghai-ul. Dar liniştea nu a fost de lungă durată. Cu toate acestea, faţă de colegii din copilărie care au rămas în Europa, Inga se consideră norocoasă că a venit la Shanghai.

(sunet 2 ) „Aici am petrecut o frumoasă perioadă de timp. Noi am primit o bună educaţie, în vreme ce semenii mei din Europa nu au avut un astfel de noroc. Acesta a fost un lux pentru noi. Am considerat întotdeauna că venirea în China ne-a salvat."

În comparaţie cu Europa, în care sentimentele antisemite sunt mai pronunţate, chinezii, care au fost influenţaţi de doctrinele confucianiste, au adoptat tot timpul o atitudine tolerantă faţă de imigranţii evrei. Statistica arată că din 1933 până în 1941, Shanghai-ul a acceptat peste 30.000 de refugiaţi evrei veniţi din Europa. Bătrâna Sara Ross, evreică de origine rusă, care a trăit 10 ani în Shanghai, adimiră din suflet generozitatea şi bunătatea cetăţenilor chinezi.

( sunet 3 ) „Am învăţat multe calităţi alese de la chinezi. Aceştia sunt modeşti şi politicoşi, îi respectă pe oamenii în vârstă şi au grijă de cei mici. Chinezii îi tratează pe oameni în mod egal. Nu îmi pot imagina alt loc unde evreii pot trăi la fel de liber ca în China. "

Sara are deja 91 de ani. În 1916, familia sa s-a mutat din Siberia rusă la Harbin, în China. A crescut aici şi mai târziu s-a căsătorit cu un tânăr evreu născut în Harbin. După declanşarea de către Japonia a războiului de agresiune, Sara, pe atunci având 25 de ani, şi soţul ei au hotărât să-şi dezvolte cariera în Shanghai, oraş relativ prosper. În Shanghai cuplul a trăit 10 ani consecutivi până în 1949, când a revenit în Israel.

Dragi prieteni, ne oprim aici. Joia viitoare vom continua cu partea a doua a reportajului nostru despre evreii care au trăit în Shanghai. Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.