În ediţia de astăzi a rubricii noastre, stimaţi ascultătotori, vă propunem să facem împreună o călătorie în judeţul Yixian din provincia Anhui, estul Chinei.

Judeţul Yixian se află la poalele muntelui Huangshan. Aici, în umbra piscurilor înalte şi a copacilor verzi se întrezăresc case cu ziduri albe acoperite cu ţigle negre, ridicate cu sute de ani în urmă. Dl.Zhang Weifen, care s-a născut şi a crescut în Yixian, ne-a explicat că aceste vechi conmstrucţii sunt bine conservate până astăzi în special datorită condiţiilor geografice favorabile.

„Judeţul Yixian se află într-o zonă muntoasă. De aceea, în trecut, focul războiului s-a abătut rareori asupra acesteia. Casele vechi s-au păstrat în condiţii foarte bune şi într-un număr foarte mare, ceea ce se întâmplă rar în alte localităţi."

Construcţiile de odinioară la care ne referim au fost ridicate în majoritate cu peste 500 de ani în urmă. Satele Xidi şi Hongcun sunt apreciat ca un adevărat „muzeu al caselor din dinastiile Ming şi Qing" şi au fost incluse în anul 2000 de UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Mondial.

Satul Xidi a fost întemeiat cu peste 600 de ani în urmă şi are forma unei bărci. Cele peste 120 de case din localitate seamănă cu compartimentele unei băcii, iar terenurile agricole din jurul lor, cu un golf. Printre imobilele din Xidi, există un pavilion care arată ca o scenă. Se spune că pe vremuri, era obiceiul ca domnişoarele din familiile bogate să arunce de sus podoabe de formă sferică împletite din panglici de mătase, celor ce le puteau deveni soţi.

Zilnic, după-amiază, la ora 4, în acompaniamentul muzicii, o fată îmbrăcată în roşu iese pe scenă şi raportează mereu ce a văzut pe „teren". După o lungă aşteptare, o domnişoară îmbrăcată într-un costum de epocă , iese sfioasă cu faţa acoperită de mânecile lungi ale veşmântului. Aruncă fulgerător o privire spre public, agitând puţin mânecile şi se retrage imediat. Mai trece o bucată de vreme şi domnişoara apare din nou. Încearcă să arunce podoaba tradiţională şi se răzgândeşte. După repetate încercări, o aruncă. Desigur, este vorba despre un joc. Cel care o prinde nu poate să se însoare cu domnişoara , ci are voie doar să facă o poză cu ea.

Vechiul obicei a dispărut demult, alegerea soţului prin aruncarea podoabei sferice a devenit însă o reprezentaţie oferită turiştilor vizitatori.

Satul Hongcun se află la o distanţă de 20 km de Xidi. Astăzi , aici au mai rămas doar 137 de case antice cu ziduri de culoare roz şi acoperişuri de ţiglă neagră, aşezate într-o ordine perfectă. Localitatea seamănă cu un taur. Colina Leigang, acoperită cu verdeaţă reprezintă capul taurului, doi copaci seculari aflaţi pe colină fiind "coarnele". Un grup de construcţii şi case seamănă cu corpul taurului, iar râul mic ce străbate în zig-zag satul, întruchipează măruntaiele animalului. Un lac în forma de semilună din localiatate este asemuit cu burta taurului. La vest de sat, peste râu, sunt 4 poduri de lemn, care joacă rolul de "picioare"ale animalului. Acest adevărat sistem hidrografic, interesant conceput şi realizat oferă locuitorilor din sat condiţii optime pentru agricultură şi consumul casnic, dar contribuie în acelaşi timp şi la reglarea microclimatului şi a mediului ambiant. Satul în formă de taur şi sistemul hidrografic artificial din localitate sunt considerate drept un "miracol" în istoria arhitecturii chineze şi mondiale.

Cea mai importantă construcţie din satul Hongcun este Sala Chengzhi construită cu 150 de ani în urmă de un mare negustor de sare. Această clădire din lemn şi cărămidă are o suprafaţă construită de peste 3 000 de metri pătraţi. În interior există numeroase statui de lemn reprezentând personaje aparţinând diferitelor categorii sociale. Spre deosebire de casele obişnuite, această construcţie are 9 curţi interioare mici şi şanţuri de evacuare a apei subterane.

În, perioada secolelor 15-18, negoţul a cunoscut o puternică dezvoltare în zonă. Băieţii din satul Hongcun începeau să facă afaceri încă de la vârsta de 13-14 ani. Satul era plin de prăvălii şi magazine. În ochii negustorilor locali, ploaia înseamnă căderea aurului, iar ninsoarea, a argintului. Curţile caselor se aseamănă cu un vas care poate cuprinde bogăţia. De aceea, s-a păstrat obiceiul ca fiecare casă să aibă cel puţin o curte interioară iar cele ale oamenilor bogaţi, mai multe .