Dragi prieteni, în ultimii 14 ani, în fiecare primăvară şi vară, la periferiile oraşului Datong, un mare oraş din provincia Shanxi, din vestul Chinei, zonă ce aparţine Podişului de Loess, se poate vedea un japonez care plantează copaci. În fiecare an, el petrece 2-3 luni pentru a planta arbori în oraşul respectiv. În restul anului, el strânge donaţii în ţara sa pentru ca mai mulţi voluntari japonezi să poată participa la activităţi de împădurire în China.

Numee acestui japonez este Takami Kunio, iar ţăranii din oraşul chinez Datong îl cheamă cu drag „Lao Gao", care tradus în româneşte înseamn㠄venerabilul Gao". În ediţia de astăzi a rubricii noastre „Noi şi mediul", difuzăm o relatare despre domnul Takami Kunio făcută de către Ling Yun şi Zhao Yongxin, corespondenţi ai ziarului Renminribao.

La 5 august dimineaţă, corespondenţii l-au văzut într-un hotel din Beijing pe domnul Takami Kunio. El s-a întors cu trenul din oraşul Datong, în urmă cu două ore. În vârstă de 57 de ani, arată cu cel puţin zece ani mai tânăr. Muncind în soare, faţa, gâtul şi braţele îi sunt bronzate. Dacă nu poartă ochelari, ai putea crede va crede că este un ţăran chinez. Deşi părea puţin obosit, când a vorbit despre pasiunea sa de a planta arbori, s-a emoţionat şi a început să râdă.

Tatăl lui Takami Kunio a fost un soldat care a participat la războiul dus de agresorii japonezi în China. Totuşi, Takami Kunio este un admirator al lui Mao Zedong. În anul 1971, cu un an mai devreme de normalizarea relaţiior chino-nipone, el a vizitat ţara noastră ca membru ale unei delegaţii de prietenie chino-nipone. Ulterior, a vizitat China de mai multe ori. În anul 1992, a creat împreună cu alte persoane Reţeaua Globului Ecologic, organizaţie neguvernamentală internaţională, fiind trimis să înfiinţeze o filială în oraşul chinez Datong. Organizaţia promovează principiul potrivit căruia „Mediul nu are frontiere" şi doreşte să promoveze colaborarea civilă dintre diferite ţări, pentru protejarea Terrei.

În ianuarie 1992, Takami Kunio şi colegii săi au venit încă o dată în China, sperând să-i ajute pe chinezi să planteze mai mulţi copaci. Cu ajutorul Federaţiei naţionale a tinerilor din întreaga Chină, Takami Kunio şi colegii săi s-au deplasat în judeţul Hunyuan, unde au început să planteze copaci acolo.

Judeţul respectiv se află în Podişul de Loess, unde se caracterizează prin secetă, vânt puternic şi nisipuri. Plantarea copacilor nu este un lucru foarte uşor în asemenea ambianţă. Ceea ce l-a chinuit şi mai mult pe Takami Kunio era faptul că ei nu se făceau înţeleşi la început de către localnici. Din cauza suferinţei prea mari suferite de chinezi din cauza agresorilor niponi în războiul din secolul trecut, ţăranii din judeţ au avut îndoieli faţă de sinceritatea acestui grup de japonezi. Odată cu trecerea timpului, văzând

Takami Kunio şi colegii săi munceau cu hărnicie, suspiciunile ţăranilor s-au tranformat în respect şi prietenie. Takami şi ceilalţi japonezi au discutat cu ţărani despre multe lucuri. Mulţi bătrâni în vârstă de 70-80 ani din satul Wuchengcun îl cheamă cu dragoste „copil".

Takami Kunio nu este specializat în plantarea de arbori. Totuşi, el a adus experţi niponi în diferite domenii - biologi, hidrotehnicieni, agrogeologi. Ei au efectuat cercetări complexe asupra calamităţii şi solului din localitate şi au ales soiuri cuvenite de puieţi şi metode de plantare. În ultimii 14 ani, Takami Kunio a organizat peste 2000 de niponi să planteze copaci în oraşul Datong. Cel mai tânăr a avut doar 1,5 ani, iar cel mai bătrân a fost în vârstă de 84 de ani. Voluntarii niponi au ajuns în în 7 judeţe şi 4 districte din oraş. Suprafaţa copacilor plantaţi a ajuns la 4500 hectare, iar numărul puieţilor a atins 15 milioane. Multe dealuri golaşe au devenit verzi. Ei au cheltuit în medie anual unul-două milioane de yuani Renminbi pentru împădurire, suma totală depăşind 20 milioane de yuani.

Pentru ca ţăranii chinezi să obţină şi avantaje economice, Takami Kunio şi colegii săi au plantat nu doar plopi şi salcâmi, dar şi mai mulţi caişi şi piersici, care pot ajuta la atât la prevenirea eroziunii solului, cât şi la creşterea veniturilor ţăranilor. De pildă, în satul Wucheng din judeţul Hunyuan, prin plantarea pomilor fructiferi, veniturile medii ale ţăranilor au crescut de la 300 yuani la peste 1000 de yuani. Mediul înconjurător s-a ameliorat evident.

În plus, folosind donaţiile acestor voluntari niponi, au fost create în oraşul Datong 4 gimnazii încadrate în Programul Naţional de Speranţa Verde.

Datorită meritei sale, în octombrie 2001, lui Takami Kunio i s-a acordat premiul „Prietenia Naţională" din partea guvernului chinez şi a fost primit de către fostul premier chinez Zhu Rongji. Anul acesta, la începutul lunii august, ziarul Mainichi Shimbun din Japonia i-a acordat lui Takami Kunio un premiu pentru schimburi internaţionale. Acest premiu se acordă anual, cuprinzând un premiu pentru grupuri şi unul individual. De data aceasta, lor i s-a acordat premiul pe grup. Domnul Takami Kunio a scris deja o carte intitulat㠄Raport din Podişul de Loess" , în care a descris petrecerile sale în China. Cartea a fost publicată deja de către Editura Internaţională a Culturii din China.