Stimaţi ascultători, anul acesta se împlinesc 60 de ani de la victoria în războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresorilor japonezi şi în războiul mondial antifascist. Jubileul a fost marcat la Beijing între 1 şi 3 septembrie. Peste 200 de veterani de război sau membri ai familiilor acestor, proveniţi din 22 de ţări, au fost invitaţi la Beijing pentru a participa la activităţile comemorative. Printre invitaţi se află şi doamna Zhao Jingpu, soţia doctorului Bucur Clejan, şi doamna Tania Iancu, fiica doctorului David Iancu. Cei doi doctori români şi prima soţie a doctorului Clejan au participat la echipa medicală pentru ajutorarea populaţiei chineze şi au venit în China în timpul războiului.

La hotelul Haoyuan Jianguo, din Beijing, ne-am întâlnit cu cei doi oaspeţi.

(sunet l – vocea doamnei Zhao)

Doamna Zhao ne-a spus mai întâi că este invitată de Asociaţia Poporului Chinez de Prietenie cu Străinătatea pentru a participa la manifestările festive cu prilejul împlinirii a 60 de ani a victoriei în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze. Evocând faptele petrecute în urmă cu 6 decenii, doamna Zhao îşi aminteşte:

(sunet 2- vocea doamnei Zhao)

Doctorul Clejan împreună cu doctorul Iancu, ambii comunişti, făcând parte dintr-o echipă medicală pentru ajutorarea Chinei, au sosit cu mari greutăţi în 1939 în China şi au lucrat în spitalele militare din provinciile Guanxi, Yunnan şi Hunan, din sud-vestul Chinei, pentru tratarea militarilor chinezi răniţi în război şi a bolilor în rândul cetăţenilor din regiunile apropiate. Viaţa era grea, ei mâncau masă împreună cu soldaţi Mifan şi murătură. Câteodată puteau mânca conserve oferite de Crucea Roşie. Între timp, cei doi doctori români au cerut să plece în regiunile nordice pentru a ajuta şi mai mult unităţile miltare conduse de partidul comunist, dar condiţiile erau total nefavorabile. Astfel, au fost trimişi doi reprezentanţi, pritre care şi doctorul Iancu, la Chongqing, unde se găsea şi biroul de lucru al P.C.Chinez, condus de Ciu Enlai. La primire, i-au spus lui Ciu Enlai că vor să plece în partea de nord a Chinei pentru a ajuta şi mai mult unităţile militare conduse de Partidul Comunist. Dar, Ciu Enlai le-a explicat că actualele condiţii nu permiteau acest lucru: „Dacă aţi venit în China înseamnă că ne-aţi ajutat deja. Dacă aveţi timp, puteţi învăţa puţin limba chineză." Astfel, doctorul Ianku a început să înveţe limba chineză. În 1941, la îndemnul lui Clejan, soţia sa a venit în China. Din păcate, în cursul salvării bolnavilor, soţia lui Clejan a fost infectată şi a murit în 1943 în provincia Yunnan.

Despre tatăl său, doamna Tania Iancu ne-a mărturisit:

(sunet 3- vocea Taniei)

„În întreaga mea copilărie, tatăl nostru ne-a vorbit despre perioada în care a luptat alături de armata chineză. Tata avea în casă obiecte aduse din China, fiecare obiect avea povestea lui şi el ne spunea cum a luptat în China şi prin ce greutăţi a trecut. El a plecat din România cu gândul că trebuie să ajute poporul chinez în lupta împotriva agresiunii japoneze."

În 1945, după victoria în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, cei doi doctori s-au despărţit. Doctorul Iancu a plecat în Myanmar.

(sunet 4 - vocea Taniei)

„După victoria în războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresorilor japoneze, domnul Iancu împreună cu alţi 7 doctori străini au fost trimişi în Myanmar pentru a ajuta populaţia de aici în lupta de rezistenţă împotriva agresorilor japoneze. Ei au zburat cu avionul trecând peste masivul Himalaya."

Domnul Clejan a rămas în China, lucrând la Oficiul din provincia Henan pentru salvare după război. Amintindu-şi de întâlnirea, cunoaşterea, dragostea şi căsătoria cu doctorul Clejan, doamna Zhao a mărturisit:

(sunet 5 – vocea doamnei Zhao)

„Eu am absolvit şcoala de asistente din provincia Henan şi am lucrat apoi în acelaşi spital cu doctorul Clejan. Atunci, holera şi alte epidemii făceau ravagii. Doctorul Clejan se deplasa mereu în diferite spitale pentru a vizita pacienţii şi chiar pentru a-i îngriji personal. În cursul muncii, l-am cunoscut pe doctorul Bucur Clejan, văzând că este un om de treabă, sufletist, înzestrat cu toate calităţile, ne-am îndrăgostit. După câteva luni ne-am şi căsătorit."

După căsătorie, cei doi soţi au învins diversele greutăţi pentru a transporta o serie de materiale şi instrumente medicale în regiunile eliberate din China.

Soţii Clejan s-au întors în 1948 în România, unde domnul Clejan a lucrat în Ministerul Sănătăţii, iar doamna Zhao Jinpu, prima chinezoaică stabilită în România, a lucrat în redacţia Editurii pentru limbi străine, unde a editat împreună cu alţi colegi revista ilustrată în limba chinez㠄România", până a ieşit la pensie, în 1976. Domnul doctor Clejan a decedat în 1975. Doamna Zhao, neavând copii, a rămas singură în România. În 1986, cu grija personală a lui Wang Bingnan, preşedintele Asociaţiei poporului chinez de prietenie cu străinătatea, ea s-a întors în China şi trăieşte acum în oraşul Shanghai împreună cu rudele.

Doctorul David Iancu a avut trei fiice şi un fiu, pe care doamna Zhao Qinpu îi cunoaşte de când erau mici.

Doamna Tania Iancu este pentru a doua oară în China. Prima dată a fost în septembrie anul trecut, chiar la invitaţia preşedintelui chinez Hu Jintao. Referitor la prima sa vizită în China, doamna Tania Iancu ne-a spus cu emoţie:

(sunet 5-vocea Taniei)

Invitaţia adresată de preşedintele chinez Hu Jintao i-a făcut o mare surpriză. Tania a venit astfel în septembrie anul trecut împreună cu cele două surori şi cu fratele său o excursie în China. Cu aranjarea Asociaţiei poporului chinez de prietenie cu străînătatea, ei au vizitat oraşele Beijing, Shanghai, Chongqing şi Lijiang.

Da, doctorul Clejan, soţia sa Zhao Jingpu şi doctorul Iancu, ca „militari" şi „îngeri" în halate albe, tip Normen Bethune, au ajutat poporul chinez în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze şi au adus contribuţii la victoria obţinută în acest război. Meritele lor vor fi înscrise pentru totdeauna în analele războiului poporului chinez de rezistenţă împotriva agresorilor japoneze. Poporul chinez nu va uita niciodată contribuţiile lor. Cu acest prilej, doamnei Zhao Jingpu li s-a acordat insigna comemorativă emisă cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la victoria în războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresorilor japonezi şi în războiul mondial antifascist.

- Luo Dongquan