Referitor la Shan Tianfang şi stilul lui de a spune pove;ti, oamenii de diferite vârste zâmbesc mereu plini de înţelegere. Vocea lui răguşită, dar unică, asociată cu emoţii şi sentimente, a devenit cunoscută si peste hotare. Shan a fost supranumit si "unde radio veşnice", stilul său narativ lasand o impresie de neuitat diferitor generaţii. Anul acesta se marchează 50 de ani de cariera ca povestitor.

Acum, peste 100 de posturi de radio din China au deschis program de povestiri ale lui Shan Tianfang, ceea ce reflectă farmecul incomparabil al bătrânului povestitor. Potrivit estimarilor, vor fi necesari inca 30 de ani pentru a fi difuzate toate povestile spuse de Shan.

Shan Tianfang s-a născut în 1935, într-o familie de Quyi (un termen general pentru câteva feluri de interpretari cu caracter narativ). Bunicii şi părinţii săi au fost povestitori şi artişti de Xihe Dagu (un fel de muzică folclorica). Influenţat de familie, Shan a putut să spună povesti intr-un mod specific, plin de sentiment, încă de la vârsta de 5 ani.

Părinţii săi, care au intampinat diverse dificultăţi in viaţă, au insistat ca Shan să-si schimbe profesia şi să se concentreze asupra studiilor academice. Pentru a nu-I dezamagi pe părinţi, în 1953 Shan a fost admis în Departamentul ştiinţific al Institutului de Inginerie din Nord-Est, dar el nu a putut să urmeze cursurile din cauza unor probleme de sănătate.

În vremea aceea, Republica Populară Chineză a declaratat de 4 ani, iar povestitorii au câştigat înţelegere şi respect în societate, ceea ce a sporit interesul lui Shan de a deveni povestiritor. În 1955, el a început să înveţe cu Li Qinghai, un renumit artist povestitor, şi a fost "botezat" cu numele artistic-Shan Tianfang, de atunci începând cariera sa ca povestitor.

Nu peste mult timp, Shan a simtit ca nu deţine cunoştiinţe istorice şi despre literatură suficiente şi a decis să-şi aprofundeze studiile, intrând în 1957 in Departamentul de Istorie din Universitatea Liaoning din nordul Chinei, unde a studiat de 3 ani. Cu mulţi ani în urmă, când vorbea de această decizie, Shan afirma: "Datorita eforturilor depuse de atunci, am avut o baza culturala solidă culturală pentru succesul ulterior."

În 1966, când Shan a început să devină un artist în adevăratul sens al cuvântului, catastrofa Revoluţiei Culturale de 10 ani a fost izbucnit. Tânărul cinstit şi deschis a suportat multe suferinţe în aceea perioadă. Ignorandu-si santatea, a suferit de pe urma mai multor boli. Febra susţinută i-a distrus vocea clară, rămănând doar o voce răguşită, ceea ce a fost o mare pierdere pentru un artist care trăia de pe urma vocii.

În ceea perioadă dificilă, Shan n-a uitat să citească cărţi istorice precum Nuvela celor 3 state, Pe marginea apei, Povestirile ciudate de la Liaozhai şi să facă exerciţii de dictie citire şi povestire.

În noiembrie 1978, Shan a intrat în Ansemblul Quyi din oraşul Anshan, din nordul ţării, continuându-si cariera sa de povestitor. Având vârsta de 55 de ani, Shan ştia că nu are timp de pierdut, preţuind orice şansă pe scenă şi, cu eforturile sale, a adus creativitatea sa artsitica la apogeu.

Din 1979 până ]n 1994, Shan a înregistrat 43 de casete în cooperare cu postul de tleviziune din Anshan, în total 3.00 secţiuni, care au fost difuzate de de posturi TV şi radio peste ţară. Când Wang Gang, un cunoscut prezentator de la postul nţional de televizune din în 1993, a fost surprins să auda vestirea prezentatade Shan într-un magazin de la Washington.

În opinia sa, o formă tradiţională de artă trebuie să ţină pasul cu trecerea. El considera că cu inovaţiile neîntrerupte şi cu materiale apropiate de viaţă, povestirea are un viitor extrem de luminoasă.