Dragi prieteni, bun găsit la emisiunea specială dedicată împlinirii a 60 de ani de la victoria războiului poporului chinez împotriva agresiunii japoneze şi a războiului mondial antifascist. Războiul de agresiune, declanşat cu 60 de ani în urmă de militarismul japonez, a adus suferinţe profunde poporului chinez, provocând moartea şi rănirea a peste 35 milioane de militari şi civili. După capitularea sa, în 1945, Japonia a abandonat în China peste 5000 de copii orfani niponi. Inimoşii chinezi, răsplătind răul cu binele, au întins o mână de ajutor către aceşti copii, pe care i-au crescut pînă au devenit adulţi. În ediţia noastră de astăzi vă propunem un reportaj despre întâmplările dintre orfanii japonezi şi părinţii lor adoptivi.

Shiobara Hachumi, care locuieşte în prezent în Tokyo, preferă ca oamneii să i se adreseze cu numele său chinezesc, Du Dongmei. Aceasta pentru că ea, fiind orfană, a trăit în China unde a fost crescută de părinţii săi adoptivi.

În iunie 2005, precum în anii precedenţi, Shiobara Hachumi a revenit în oraşul Changchun, provincia Jilin, în nord-estul Chinei, pentru a o însoţi pe mama sa adoptivă, Yu Shifang. Ea a declarat:

( sunet 2 ) „ Dacă nu i-aş fi avut pe părinţii mei adoptivi, nu aş fi putut avea viaţa de azi şi nici o familie fericită. De aceea nu-i pot uita."

Du Dongmei a fost unul dintre numeroşii copii orfani japonezi abandonaţi în China. Cu peste 60 de ani în urmă, pregătindu-se pentru o ocupare îndelungată a Chinei, Japonia, în paralel cu invazia armată, şi-a intensificat acţiunile de jefuire economică a Chinei ,aducând pentru aceasta un mare număr de emigranţi din ţară în provinciile Helongjiang, Jilin şi Liaoning din nord-estul Chinei, precum şi în regiunea Mongolia Interioară. Părinţii lui Du Dongmei au fost doi dintre aceştia.

În 1945, în urma pierderii războiului de agresiune, militarii şi imigranţii japonezi au început să se retragă în ţara lor. Pe drum, soldaţii nemiloşi au masacrat femeile şi copiii care îi însoţeau. Această experienţă teribilă este păstrată clar în memorie până astăzi de doamna Nakamvra Niyoko, sau Chen Shuqing, după numele ei chinesc şi care locuieşte azi în Nagoya, Japonia.

( sunet 3 ) „ În după-amiaza acelei zile au venit, nu ştiu de unde, soldaţii japonezi. Vroiau să-i omoare pe toţii din casă, şi pe adulţi şi pe copii. Eu şi o soră a mea eram ceva mai mari. Eu aveam 8 ani, iar sora – 7 . Mama ne-a spus să fugim cât putem de repede. Am plecat din casă, iar mama, fratele şi sora mea mai mică au fost ucişi. "

Potrivit unor documente, în acea vreme peste 5000 de copii japonezi, orfani, au fost abandonaţi în cele trei provincii nord-estice chineze şi în Regiunea autonomă Mongolia Interioară. Dintre aceştia, cel mai mare avea 13 ani, iar cel mai mic se născuse doar de câteva zile.

Orfanii abandonaţi de părinţii şi compatrioţii lor au fost luaţi acasă şi îngrijiţi atent de localnici. Să fim cinstiţi, pe vremea aceea, populaţia chineză nutrea o mare duşmănie faţă de japonezi pentru că a avut mult de suferit de pe urma agresiunii acestui popor. Dar chinezii inimoşi ştiau că vinovat este guvernul militarist nipon, copiii fiind nevinovaţi.

În acea perioadă în China era o mare lipsă de materiale, iar populaţia ţării ducea o viaţă foarte dificilă. În ciuda acestor condiţii, părinţii adoptivi chinezi i-au crescut mari pe orfanii japonezi, purtându-le de grijă mai mult decât propriilor lor copiii. Vorbind despre bunătatea părinţilor săi adoptivi, orfana Shiobara Hachumi nu şi-a putut reţine lacrimile.

( sunet 4 ) „ Ei mâncau numai borhot şi turtă de soia, lăsându-mi mie lucrurile mai bune. Dacă am rămas în viaţă până astăzi se datorează dragostei acestor cetăţeni chinezi, ceea ce n-am să pot uita niciodată."

Dragi prieteni, ne oprim aici. Joia viitoare vom continua cu partea a doua a reportajului despre orfanii japonezi şi părinţii lor adoptivi chinezi.