Stimaţi ascultători, în ediţia de azi a rubricii Bucătăria chineză, vă prezentăm ceaiul chinezesc.

După cum se ştie, ceaiul împreună cu cafeua şi cacua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, a bea ceai reprezintă şi un mijloc de comunicare între colegi, rude sau prieteni. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roşu, (cunoscut în Europa drept ceai negru), cu iasomie, verde şi medicinal. Chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde.

Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul are funcţii de liniştire şi calmare, de limpezire a ochiilor, de înlăturare a căldurii, a focului şi a substanţelor toxice din corpul omenesc, de topire a flegmei, de întărire a funcţiilor plămânilor şi ale stomacului. Ceaiul poate ajuta şi la reducerea coresterolului şi tensiunii sanguine şi la digestie. In esenţă ceaiul are funcţia de fortificare a sănătăţii şi de prevenire şi combatere a maladiilor. Elementele principale conţinute în ceai sunt cafeină, aminoacizi, elemente minerale, ca sulf, potasiu, calciu. El este şi o sursă bogată de vitamine B şi C , care sunt strâns legate de sănătatea umană.

Ceaiul, băutură ecologică, sănătoasă, este acceptat de tot mai mulţi oameni. Se poate bea ceai în tot timpul anului. Dar primăvara şi vara este indicat să se bea cel verde, iar toamna şi iarna se preferă cel roşu sau ceaiul cu iasomie. Ceaiul nu se bea pe stomacul gol. Este indicat să se servească după masă sau între mese. Pentru cei care suferă de insomnie, e mai bine să nu bea ceai înainte de culcare. Marea majoritate a chinezilor consumă ceai verde sau cu iasomie.

China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante. Ţara noastră este mare producător şi exportator de ceai. In 2003 suprafaţa plantată cu arbuşti de ceai s-a extins la 1.200.000 de hectare şi, care a produs peste 700.000 de tone de ceai, realizând o valoare de 34 de miliarde de yuani, circa 4 miliarde de dolari americani.

Ceaiul chinezesc se exportă tot mai mult în diferite ţări şi regiuni din lume, cum ar fi ca Japonia, ţările din Asia de Sud-Est, Libia, Maroc şi unele ţări europene. In 2003 China a exportat 260.000 de tone de ceai, situându-se pe locul 2 în lume.

Ceştile, ceainicele, paharele frumoase din porţelan sau ceramică, tehnica şi măiestria specială de opărire şi fiertura de ceai de diferite culori întruchipează într-o măsură cultura tradiţională din China.

In oraşele chineze se pot găsi peste tot magazine de ceai şi ceainării. Renumitele sunt acelea din oraşele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Mulţi oameni, atât vârstnici cât şi tineri au obiceiul de a se duce împreună cu prietenii la ceainărie. Este o plăcere deosebită să mergi împreună cu prietenii la o ceainărie.

Odată cu creşterea consumui de ceai din ţara noastră, exigenţele privind calitatea acestuia se ridică tot mai mult. Calitatea este determinată atât de regiunea de cultivare, de mediul înconjurător, cât şi de metoda de preparare. Pentru a garanta calitatea ceaiului, guvernul chinez a adoptat numeroase măsuri şi a elaborat regulamente şi stipulaţii pentru standartizarea producţiei de ceai. Potrivit acestora este interzisă folosirea îngrăşămintelor chimice şi a insecticidelor. Sunt permise lansarea pe piaţă numai a ceaiurilor care au trecut prin mai multe verificări în privinţa conţinutului de substanţe toxice şi poluante. Pe piaţa chineză au apărut în ultima vreme ceaiul ecologic şi cel organic, care sunt total lipsite de asemenea substanţe poluante sau toxice.

Ceaiul „Ochiul dragonului" cultivat în oraşul Hangzhou, provincia Zhejiang, ceaiul Wulong şi Puer obţinute din frunzele arbuştilor bătrâni crescuţi în munţi înalţi din provincia Yunnan, Ceaiul Yunwu cules în munţii Lushan, provincia Jiangxi, şi ceaiul Maofeng cultivat la mare altitudine în munţii Huangshan, provincia Anhui sunt câteva din ceaiurile de calitate din ţara noastră.

Cum se alege şi se apreciază ceaiul?

Alegerea ceaiului: Ceaiul reprezintă frunzele culese de la arbuştii de ceai. Aceştia ajung la o înălţime de 1-1,5 metru. Frunzele se culeg atât primăvara, cât şi vara şi toamna. Cele culese primăvara sunt de calitatea cea mai bună, iar cele culese în timpul verii şi al toamnei sunt de calitate inferioară. Deci trebuie ales ceaiul proaspăt cu frunzele bine uscate şi cu un miros plăcut.

După cules, frunzele de ceai se prelucrează în cazane electrice, la căldură, ca să se usuce. Pe parcursul acestui proces nu se adaugă nici un alt ingredient..

Ceaiul trebuie consumat proaspăt, adică cules şi prelucrat în acelaşi an. După doi-trei ani, îşi pierde mirosul şi gustul.

Opărirea ceaiului: Ceaiul se opăreşte nu cu apă fiartă la 100 de grade, ci de preferinţă cu apă fiartă şi puţin răcită la o temperatură de 80-85 de grade celsius. Astfel se păstrează vitamina C din frunzele de ceai. Ceaiul verde se opăreşte în pahare de sticlă transparentă, pentru a-i putea admira frunzele şi culoarea frumoasă. Ceaiul de iasomie se opăreşte mai bine în pahare cu capac, cu apă la temperatura de 90-95 de grade. Iar ceaiul Wulong în ceşti cu capac şi cu apa la temperatura de fierbere (100 de grade). Ceaiul se poate opări de două, trei ori sau chiar de mai multe ori, până când îşi pierde gustul şi mirosul.

Degustarea: procesul de degustare este asemănător cu cel al vinului: mirosire-privire-gustare.

Apropiem recipientul de nas şi facem o inspiraţie adâncă ca să simţim bine aroma. După opărire, deasupra paharului pluteşte un miros plăcut, specific.

După mirosire urmează privitul sau admiratul. Să privim frunzele de ceai, desfăcându-se orizontal ori vertical în apa fiartă, să admirăm culoarea verzuie a frunzelor şi a apei transparente la ceaiul verde, culoarea puţin mai închisă şi floricelele desfăcându-şi petalele la ceaiul de iasomie şi culoarea roşiatică la cel roşu.

In cele din urmă îl gustăm. La început bem puţin, să-l punem în contact mai întâi cu vârful limbii, apoi cu lateralele şi rădăcina limbii, ca să-i simţim gustul plăcut. al ceaiului. Pentru aprecierea gustului se soarbe de câteva ori. Nu e rău să schimbăm impresii şi păreri cu colegii şi prietenii.

Păstrarea. Ceaiul uscat se păstrează în cutii ermetice, adică cu capac din metal sau din lemn, bambus. Astfel culoarea şi gustul se pot păstra într-o perioadă mai lungă, fără să se altereze. Ceaiul de calitate este foarte sensibil la lumină şi temperatură. Deci ceaiul se păstrează mai bine la temperatură mai scăzută, cel mai bine între 0 şi 5 grade celsius Ceaiul nu trebuie păstrat împreună cu alimente sau obiecte mirositoare, ca să nu capete alt miros.

Menţionăm că pe lângă băut, ceaiul poate fi folosit şi pentru prepararea unor alimente şi mâncăruri şi la fabricarea produselor cosmetice. Există acum restaurante cu preparate cu ceai. La standurile cosmetice se găsesc produse de ceai. Iar în magazine se pot găsi ceai verde sau roşu îmbuteliate ca băuturi răcoritoare.

Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan.