Dragi prieteni, astăzi continuăm cu partea a doua a reportajului nostru despre războiul şi armele chimice produse în China de invadatorii japonezi.

În seara unei zile de toamnă târzie din 1974? mecanicul Li Cheng şi colegii săi eliminau pe un vas de specialitate aluviuniile din fluviul Heilongjiang, din nord-estul Chinei. Pe neaşteptate, pompa de apă producea zgomote puternice ascuţite, părea a fi blocată de ceva şi în cele din urmă motorul a încetat să funcţioneze. Li Cheng şi-a amintit:

( sunet 3 ) „ A apărut o defecţiune la pompa de apă. Atunci am ridicat capacul pompei şi imediat am sismţit un puternic miros usturător. Eu am prins obiectul blocat în pompă. Era din fier şi avea formă de bombă. Partea din faţă s-a desprins, iar un strat de lichid negru s-a deversat în pompă. Substanţa mi-a murdărit mâinile. La puţin timp după aceea am început să mă simt rău. Vomitam, lăcrimam şi aveam ameţeli.„

Realitatea este că bomba găsită de Li Cheng şi colegii săi este una abandonată de invadatorii japonezi, înăuntru fiind pusă o substanţă chimică toxică, cunoscută ca gaz muştar. Aceasta poate afecta direct celulele umane, poate produce infecţii parţiale şi arsuri ale pielii şi mucoaselor şi poate duce la intoxicarea întregului corp prin absorbţia substanţei de către piele, ochi şi căile respiratorii. Din cauza poluării cu acest lichid toxic, pe corpul lui Li Cheng apăreau periodic băşici, pe cap, braţe şi picioarele sale. De aceea Li Cheng a fost nevoit să se spitalizeze şi să fie tratat medical. Chiar şi în momentul de faţă îl mai chinuie unele sechele --- îi curge des sânge pe gură, uneori respiră greu, iar între degete îi cresc membrane palmare.

De ce mai sunt în China arme chimice ale trupelor japoneze din timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Profesorul Bu Ping a explicat că pentru ascunderea crimelor comise, în preajma capitulării Japoniei, militarii japonezi au îngropat sau au abandonat pe loc un mare număr de arme chimice. Documentele aferente au fost absolut secrete pentru partea chineză. Mai mult, pentru o lungă perioadă postbelică guvernul japonez a negat faptul că ţara sa a cercetat, a fabricat şi a abandonat arme chimice. Sub presiunea dovezilor şi opiniei publice internaţionale, ei au recunoscut existenţa problemei abia în 1991.

Tocmai din această cauză, numeroasele bombe cu gaze toxice lăsate în ţara noastră de agresorii japonezi au devenit pericole latente, iar tragedii precum cazul lui Li Cheng au fost numeroase. Dintre acestea, una relativ gravă a avut loc în 2003. În 4 august din anul respectiv, într-un şantier din oraşul Qiqihar, provincia Heilongjiang, au fost scoase din subteran cinci butoaie metalice. Gazul muştar aflat în aceste recipiente au cauzat intoxicarea a 44 de persoane, dintre care una a încetat din viaţă.

Datele statistice arată că până în prezent peste 2000 de civili chinezi nevinovaţi au avut de suferit din cauza armelor chimice abandonate de militarii japonezi. În plus, mulţi cetăţeni chinezi sunt îngrijoraţi în continuare de bombele cu gaze toxice care până astăzi încă nu au fost dezgropate. Conform prevederilor stabilite în 1997 în momentul aderării Chinei şi a Japoniei la Convenţia privind Interzicerea Armelor Chimice, Japonia trebuie să distrugă complet înainte de 2007 armele chimice abandonate în China. Totuşi, în prezent activitatea în acest domeniu se desfăşoară greoi.

Doamna Niu Haiying, victimă a incidentului din „4 august", a declarat corespondentului nostru că doreşte ca partea japoneză să cunoască suferineţele victimelor chineze şi să soluţioneze cât mai rapid problema armelor chimice abandonate în China.

( sunet 5 ) „Dorim ca Japonia să distrugă sau să trateze bombele cu gaze toxice şi alte arme chimice, abandonate de invadatorii japonezi, pentru a reda locuitorilor chinezi condiţii normale de trai."