Etnia dai are o istorie îndelungată. Consemnările despre strămoşii acestei etnii datează din secolul I d.Hr.. Încă din anul 69 liderii triburilor dai au trimis de mai multe ori muzicieni şi scamatori la curtea imperială a dinastiei Han de est (25 –220), cu capitala la Luoyang, actualul Xi'an din provincia Shaanxi. Aceştia au oferit spectacole familiei imperiale, bucurându-se de o înaltă apreciere. Tot din acea perioadă, populaţia dai s-a aflat în relaţii de subordonare cu dinastia Han de Est. Între secolele 8 - 13, zonele locuite de acestă etnie se aflau sub stăpânirea conducătorilor Nanzhao şi Dali ale etniilor yi şi bai din provincia Yunnan. În timpul dinastiilor următoare, puterea centrală şi-a intensificat tot mai mult dominaţia asupra acestor regiuni.

În anul 1953 au fost înfiinţate regiunea autonomă a minorităţii dai din Xishuangbanna şi regiunea autonomă a minorităţilor dai şi jingpo din Dehong , provincia Yunna, devenite ulterior districte autonome în 1955 şi respectiv, în 1956. Între anii 1954 şi 1980 au fost înfiinţate judeţele autonome ale etniei dai. După proclamarea Chinei Noi, zonele populate de această etnie au cunoscut o mare dezvoltare în toate domeniile de activitate, mai ales în cel al producerii energiei electrice, în regiune fiind construite mai mult de o sută de centrale electrice de dimensiuni mici. Înainte de anii' 50, transporturile se realizau mare dificultate în zonele populate de etnia dai. Acum însă aproape toate judeţele sunt legate prin drumuri, la care sunt conectate şi majoritatea satelor populate de această etnie. Au fost deschise şi curse aeriene. Au fost înfiinţate şcoli primare şi medii în limba maternă. Este editat şi un ziar în limba dai şi funcţionează un post de radio cu emisiuni în această limbă. Odată cu dezvoltarea economiei regionale s-a îmbunătăţit evident şi viaţa populaţiei dai. Zona locuită de această etnie a devenit bogată şi frumoasă, fiind cunoscută sub numele de „satul natal al păunilor".

Minoritatea dai are un calendar propriu care începe cu anul gregorian 638. Există şi cărţi pentru calcularea eclipselor de soare şi de lună. Această etnie a compus şi opere literare de toate genurile - poezii, legende, fabule şi povestiri, între care circa 500 de poezii narative care nu au corespondent în creaţiile altor minorităţi naţionale din ţara noastră. Sculpturile şi picturile populaţiei dai sunt foarte minuţios lucrate. Templele, pagodele şi podurile din bambus sunt realizate într- un stil arhitectural aparte.

Membrii etniei se hrănesc în principal cu orez. Apreciază băuturile alcoolice şi mâncărurile acrişoare. Mănâncă, de asemenea, peşte şi alte produse acvatice. Satele dai sunt construite în apropierea apelor. Locuinţele au de obicei două niveluri. Populaţia dai este de religie budistă. Majoritatea tinerilor se călugăresc pentru o anumită perioadă de timp înainte de căsătorie.

Între principalele sărbători ale etniei dai sunt cea a Închiderii Porţii care începe aproximativ la mijlocul lunii iunie după calendarul agricol ,urmată de cea a Deschiderii Porţii de la jumătatea lui septembrie. Intervalul de trei luni între cele două praznice, este consacrat activităţilor religioase. Viaţa revine la normal după cel de-al doilea. Dar cea mai mare sărbătoare este „Stropirea cu Apă", ce marchează Anul Nou la această etnie, şi pe care v-am prezentat-o într-una din ediţiile precedente ale rubricii noastre .

Şi despre portul popular dai v-am vorbit într-o ediţie anterioară. Dar credem că nu sunt de prisos câteva completări. Aşadar, bărbaţii dai se îmbracă în haine cu mâneci scurte şi pantaloni largi şi au capul acoperit cu pânză albă şi verde. Tatuajele sunt foarte răspândite. Băieţii, la vârsta de 11, 12 ani se tatuează pe piept, spate, abdomen, şi pe membre. Femeile se îmbracă în fuste în formă de sac şi poartă bluze scurte.

Dragi prieteni, v-am prezentat etnia dai. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie.