Dragi prieteni, bun găsit la ediţia de astăzi a rubricii noastre „Noi şi mediul". La microfon, Chu Qunli. Înainte de începerea programului de astăzi, aş dori să-i mulţumesc domnului Vladimir Dicu din judeţul Gorj pentru mesajul prin e-mail trimis, în care ne-a oferit câteva metode interesante privind economisirea energiei în gospodării. Aceste metode le-am difuzat deja marţi în rubrica „Poşta redacţiei" şi le-am pus deja pe pagina site-ului nostru, în aceeaşi rubrică. Domnul Vladimir Dicu, o să vă trimitem un mic cadou prin poştă pentru a ne exprima mulţumirea. Dragi ascultători, aşteptăm şi experienţele dv. despre economisirea energiei sau alte informaţii privind protecţia căminului nostru comun – Terra.

(muzica)

Stimaţi ascultători, sunt convinsă că în îndepărtata României, în jurul dv. există oameni care iubesc profund natura şi face câte ceva pentru protecţia mediului. Acest fel de oameni se găsesc şi în China. În prezent, sunt destul de mulţi voluntari în domeniul ecologic în ţara noastră. Unii dintre ei au renunţat la locul de muncă convenabil şi bine plătit şi au creat site-uri, companii sau organizaţii pentru protecţia mediului, alţii au prezentat concepţii ecologice la şcoală, la fabrică, lăsînd peste tot urme de paşi verzi. În ediţia de astăzi şi în următoarele câteva ediţii, veţi putea face cunoştinţă cu câţiva reprezentanţi ai acestora.

(muzica)

Prima persoană pe care o veţi cunoaşte se numeşte Ye Lan, un tănâr care a împlinit anul acesta 31 de ani. În anul 2003, a obţinut premiul „Pământului", un premiu naţional acordat persoanelor care au contribuit la protecţia mediului, iar un an mai târziu, a fost apreciat de către Federaţia Naţională a Tinerilor şi Asociaţia Naţională a Voluntarilor unul dintre cei zece mari voluntari tineri din China. În ultimii 12 ani, au călătorit pe bani proprii în aproape toate provinciile chineze pentru a răspândi informaţii despre protecţia mediului.

Probabil veţi crede că Ye Lan provine dintr-o familie bogată. Dimpotrivă, el este fiul unei familii destul de sărace din provincia Henan, din centrul Chinei. Când era elev, învăţa cu sârguinţă şi obţinea mereu note bune. El ar putea să urmeze, la fel ca alţi tineri, cursuri universitare. Totuşi, nenorocirea l-a lovit pe neaşteptate. La vârsta de 15 ani, tatăl său a murit din cauza unei boli grave. Atunci, Ye Lan, care a fost admis deja la o şcoală medie de ciclul II foarte bună, n-a avut altă opţiune decât să-şi ia rămas-bun de la profesori şi colegi şi de la şcoala pe care a iubit-o aşa de mult, devenind un muncitor obişnuit într-o fabrică de produse de panificaţie.

Întâmplăririle nefericite l-au făcut să se gândească mereu la alţi tineri ce şi-au întrerupt la fel ca el studiile din cauza sărăciei. Într-o seară din anul 1993, el a auzit la radio o ştire despre „Programul Speranţei", ce are menirea de a-i ajuta copii din familiile sărace să-şi continue studiile. Ye Lan, un băiat bun la imimă, n-a putut să doarme în aceea seară. El nu mai avea nici o şansă de a urma cursurile şcolare, însă el nu dorea să vadă că alţi copii, care erau mai săraci decât el, n-au putut finaliza chiar gimnaziul. El a hotărât să-i ajute cât poate. A doua zi, a convins-o pe mama lui de intenţiile sale, a demisionat şi a devenit un voluntar al „Programului Speranţei".

În următorii 4 ani, el a călătorit cu bicicleta drumul de 40 mii km, mergînd în 16 provincii, strângînd fonduri de 300 mii de yuani pentru donaţii, echivalentul a 36 mii de dolari americani. Folosind aceşti bani, au fost deschise două gimnazii, un număr de copii putând să-şi continue studiile.

(muzica)

În aceşti 4 ani, pe drumul său, Ye Lan a fost mişcat de multe cazuri de poluare din diferite localităţi. A văzut cum apele menajere au curs în Fluviul Yangze şi cum micile fabrici din satul său natal scoteau fum negru prin coş, poluînd mediul. Odată, când a fost cazat la un hotel de lângă un afluent al Fluviul Huaihe, unul dintre cele mai mari fluvii din China, mirosul urât al apei reziduale l-a făcut să nu poată dormi nici măcar un minut!

Cazurile reale l-au zguduit pe Ye Lan, care a realizat gravitatea problemei. Dacă pe Terra nu se va găsi nici un copac verde, tinerii nu vor avea nici o perspectivă, chiar dacă acumulează multe cunoştinţe teoretice. Pe de altă parte, el a conştientizat că în China există deja mulţi voluntari pentru „Programul Speranţei", însă cei implicaţi în protecţia mediului sunt puţini. În cele din urmă, a decis să devină voluntar în domeniul ecologic.

În anul 1993, Ye Lan a împrumutat de la Direcţia pentru Protecţia Mediului din judeţul Hengchuan cărţi şi ziarul „Mediul înconjurător din China", începînd să înveţe cunoştinţele fundamentale în domeniu. În anul 1997, Ye Lan, în vârstă de 22 ani, şi-a pus pe umer rucsacul, începîndu-şi drumul său privind speranţa verde, un drum mai întortocheat şi greu de urmat.

(muzica)

Dragi prieteni, dacă v-a mişcat şi pe dv. ceea ce a făcut Ye Lan, vă invităm să ascultaţi duminica viitoare, la aceeaşi oră, experienţele sale care au urmat celei prezentate azi. Realizatoarea şi prezentatoarea Chu Qunli vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o seară plăcută.