Dragi prieteni, astăzi continuăm cu partea a doua a reportajului nostru despre războiul bacteriologic lansat în ţara noastră de agresorii japonezi.

Atrocele război bacteriologic a fost pus pe cale în principal de Unitatea militară japoneză Nr.731. Aceasta, având un efectiv de 3000 de persoane, şi-a avut sediul în oraşul Harbin, provincia Helongjiang, în nord-estul Chinei. Aici armata niponă a stabilit o suprafaţă de 120 kmp drept zonă militară specială, unde Unitatea 731 efectua cercetări şi experienţe în domeniul armelor bacteriologice.

Cu toate că pentru ascunderea atrocităţilor sale, unitatea respectivă a distrus masiv în momentul înfrângerii materialele din zona specială referitoare la secretele fundamentale de stat, totuşi s-au păstrat peste 20 de vestigii importante, între care clădirea administrativă şi laboratorul pentru studiul degerăturilor. Acestea au devenit azi spaţii expoziţionale despre crimele comise de invadatorii japonezi.

Directorul complexului expoziţional, Wang Peng, a arătat că obiectele şi mărturiile expuse aici dovedesc pe deplin faptul că militarii japonezi au întreprins în China cercetări şi au produs arme bacteriologice, pe care le-au folosit în războiul bacteriologic. Cruzimea, de ţi se face părul măciucă, este că în acest proces invadatorii au efectuat teste pe oameni vii.

( sunet 4 ) „ Unitatea Nr. 731 a efectuat diferite experienţe pe fiinţe umane. De exemplu, pentru utilizarea microbilor ciumei ca arme ei au cercetat în ce măsură aceştia periclitează corpul omenesc. De asemenea, ei au rafinat prin repetarea infectării cu microbii ciumei a fiinţelor umane preparate a căror toxicitate era de peste 200 de ori mai mare decât microbii obişnuiţi. "

Mărturiile veteranilor acestor trupe dezvăluie pe de altă parte crimele comise şi altă dată de către militarii japonezi. Unul dintre aceştia a spus presei la 3 săptămâni înaintea încetării sale din viaţă cum efectua odinioară, în calitate de anatomist, teste pe oameni vii. Un alt veteran, pe numele Yoshio Shinozuka, a venit acum doi ani în China şi a dezvăluit faptul că militarii japonezi foloseau purici pentru transmiterea microbilor ciumei. Acesta a relevat detaliat modalităţile de colectare a insectelor.

( sunet 5 ) „ Puricele are reflexul de a fugi spre întuneric când vede lumină roşie. Aşadar pregăteam în prealabil unele căzi având pe o latură câte o gaură mică. Apoi aprindeam pe cealaltă latură un bec roşu. Puneam la gaură un recipient. Puricii săreau singuri în vas. În felul acesta puteam strânge un mare număr de purici pe care îi ultilizam în războiul bacteriologic cu ciumă."

Conform unor documente declasificate postbelic şi cercetărilor unor specialişti, în perioada 1940-1942 invadatorii japonezi au declanşat de trei ori în China ofensive bacteriologice de mare amploare, în municipiul Ningbo din provincia Zhejiang, municipiul Changde din provincia Hunan din centrul ţării, şi în zonele de-a lungul liniei ferate ce leagă provinciile Zhejiang şi Jiangxi. Au fost nenumărate alte atacuri bacteriologice de mică amploare. Datele statistice arată că, doar din dosare, numărul chinezilor ucişi în războiul bateriologic japonez se ridică la 270 000.

Dar vreme îndelungată guvernul nipon a vorbit evaziv de crimele agresorilor japonezi de a fi lansat în China atacuri bacteriologice şi a fi efectuat teste pe corpuri omeneşti. Pentru a cere dreptate în numele victimelor acestor atacuri şi al compatrioţilor decedaţi, s-a înfiinţat cu 8 ani în urmă în rândul cetăţenilor chinezi Grupul de Acuzatori şi pentru Despăgubiri pentru Chinezii Victime în Procesul Intentat împotriva Războiului Bacteriologic Japonez. Acesta cere guvernului nipon să recunoască istoria şi să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale din timpul războiului. Însă până în momentul de faţă tribunalele japoneze nu au luat încă vreo decizie justă. Supravieţuitorii atacurilor bacteriologice japoneze, care îmbătrânesc pe zi ce trece, aşteaptă în continuare o dreptate care întârzie.