Membrii minorităţii bai sunt budişti şi adoră un anumit zeu al satului, care poate să fie prinţul regatului Nanzhao, prinţul regatului Dali, sau eroul care a luptat pentru populaţie. Budismul a pătruns în această zonă în ultima perioadă a dinastiei Tang (618 – 907). În dinastiile Yuan (1206 -1368) şi Ming (1368 – 1644), se întâlneau peste tot temple budiste în zona Erhai din provincia Yunnan populată de această minoritate.

În general la populaţia bai predomină monogamia. Copiii locuiesc separat de părinţi după căsătorie. Părinţii rămân de obicei cu copilul cel mai mic din familie. Nu se practică căsătoria între tineri cu acelaşi nume de familie. De obicei părinţii au cuvântul hotărâtor în alegerea partenerului de viaţă. Băieţii care vor să stea la casa fetei după căsătorie vor prelua numele fetei. Numai aşa vor putea avea drept de moştenire.

Înainte de dinastia Yuan (1206 – 1368), la etnia bai se practica incinerarea. După aceea, sub influenţa obiceiurilor naţionalităţii han, ei au început să practice şi înhumarea. Ritualurile funerare sunt foarte solemne.

Populaţia bai din zonele de câmpie se hrăneşte în principal cu orez şi grâu, iar cei din zonele muntoase cu porumb. Membrilor acestei etnii le plac mâncărurile acrişoare, reci şi iuţi, carnea afumată şi frunze de ceai fripte.

Membrii etniei din zona Dali din provincia Yunnan au un nivel relativ dezvoltat din punct de vedere economic şi cultural în raport cu zonele populate de minorităţi naţionale din sud-vestul Chinei. Acum 3000 de ani strămoşii lor au învăţat să folosească toporul şi cuţitul de piatră. Concepţia lor estetică şi datinile stabilite în cursul mileniilor de existenţă se reflectă în mod special în vestimentaţia lor. Îmbrăcămintea la etnia bai diferă de la o localitate la alta. Ei iubesc culoarea albă. Îmbrăcămintea albă reprezintă nobleţea la ei. În general vorbind, bărbaţii se îmbracă mai sobru. Îmbrăcămintea pentru oameni mai în vârstă este simplă. Fetele şi copiii se îmbracă mai colorat. Bărbaţii din zona Dali îşi acoperă capul cu o pânză albă sau albastră. Haina şi pantalonii sunt de culoare albă. Le place să poarte şi trăistuţe brodate. Femeile se îmbracă de obicei cu o bluză albă sau de culoare deschisă, cu mâneci brodate. Pe deasupra bluzei poartă o vestă roşie sau violetă şi poartă pantaloni largi de culoare albă sau albastră. Au legate de brâu un şorţuri brodate sau cordoane împodobite cu panglici. Părul este împletit într-o singură coadă făcută coc şi se acoperă cu un batic. Se încalţă cu un fel de încălţăminte tot brodată.

„Târgul din martie" care se mai numeşte şi „Târgul Guanyin" este o mare sărbătoare la etnia bai. Se organizează în fiecare an între 15 şi 20 martie după calendarul tradiţional chinezesc la poalele muntelui Changshan, aflat la vest de oraşul Dali. La început acesta era doar o manifestare religioasă, devenind pe urmă un mare târg pentru schimbul de mărfuri. În perioada dinastiilor Ming (1368 – 1644) şi Qing (1616 – 1911), veneau la târg comercianţi din Sichuan, Tibet şi din provinciile de la sud de fluviul Yanzti. După proclamarea Chinei Noi, acesta a devenit un mare târg de mărfuri şi o reuniune sportivă şi culturală ce se organizează anual. O altă mare sărbătoare la această etnie este „Sărbătoarea Torţei", care are loc la 25 iunie după calendarul tradiţional chinezesc. Populaţia bai prevesteşte prin această sărbătoare o bogată recoltă. În seara zilei de sărbătoare se aprinde o torţă în faţa fiecărei gospodării. La intrarea în sat se ridică o torţă mare pentru întreaga comunitate. Sătenii colindă în jurul satului cu torţe în mâini pentru a alunga insectele dăunătoare. Acestea nu sunt singurele sărbători al acestei minorităţi.