Stimaţi ascultători, Confucius a fost un mare filozof, om de stat şi pedagog din epoca Primăverii şi Toamnei din China (anii 551 – 479 î.Hr.). Împăraţii din toate dinastiile chineze l-au venerat pe Confucius şi au construit în diferite localităţi ale ţării "temple confucianiste", pentru a cinsti memoria acestuia.

Cel mai mare templu de acest gen se găseşte în localaitatea natală a lui Confucius, Qufu, din provincia Shandong. Este cel mai amplu grup de construcţii antice după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing. In ediţia de azi a rubricii "Cultura chineză", vă prezentăm poveştile legate de acest templu confucianist.

Templul lui Confucius se găseşte în oraşul Qufu din provincia Shandong, în partea estică a Chinei. In anul 478 î.Hr., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa memorială a lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse haine, obiectele şi instrumentele folosite de Confucius. In decursul celor peste 2000 de ani care au urmat, cultura confucianistă a devenit treptat cultura ortodoxă din China, iar templele confucianiste s-au extins continuu. La începutul secolului 18, la ordinul împăratului Yongzheng din dinastia Qing, templul lui Confucius a fost supus unei reparaţii capitale, devenind un grup de construcţii care poate fi admirat şi în zilele noastre.

Templul lui Confucius de la Qufu, cu o lungime de la nord la sud de peste 1000 de m şi o suprafaţă de circa 100 de mii de mp, are aproape 500 de camere. Construcţiile templului lui Confucius au o configuraţie arhitectonică similară ca ale curţilor imperiale. Construcţiile principale sunt amplasate pe o linie axială nord-sud. Cele auxiliare sunt situate simetric pe ambele părţi ale axului. Templul lui Confucius are 9 nivele de case, 9 rânduri de curţi. Cel mai mare pavilion – pavilionl Dacheng - are 9 camere. Deci 9 este cea mai mare cufră impară. Acest număr a fost folosit în societatea feudală chineză numai de împăraţi şi curtea imperială. Cetăţenii de rând ar fi fost decapitaţi dacă ar fi îndrăznit să folosească acest număr. Dar templul lui Confucius a făcut excepţie. Intrările de la templul lui Confucius sunt formate din 5 uşi, ca şi la construcţiile imperiale din Beijing.

Confucius avea o poziţie similară ca împărat. Pentru că suveranii chinezi din toate timpurile şi-au menţinut şi apărat dominaţia cu ajutorul învăţăturii confucianiste.

Pavilionul Dacheng – construcţie-nucleu al templului lui Confucius se poate compara cu Pavilionul Armoniei Supreme din Palatul Imperial de Iarnă din Beijing. Are o înălţime de circa 30 de m, o lăţime de peste 50 de m, cu un acoperiş din ţigle smălţuite de culoarea galbenă. Pe cele 10 coloane de piatră înalte de 6 metri din faţa pavilionului sunt sculptate câte doi dragoni zburând printre nori. Între cei doi dragoni se găseşte o piatră preţioasă, ele reprezentând o artă sculpturală de un înalt nivel în antichitatea chineză.

În spatele pavilionului Dacheng se găseşte pavilionul Shenjie. Pe peretele interior al acestui pavilion sunt încrustate 120 de picturi cu o lăţime de 40 de cm şi o lungime de 60 cm, înfăţişând, sub forma tablourilor în serie sculptate în piatră, viaţa lui Confucius.

La templul lui Confucius sunt expuse peste 2000 de plăci de piatră cu textele sculptate în perioada diferitelor dinastii chineze. Printre aceste monumente, peste 50 de plăci au fost inscripţionate cu textele scrise de împăraţi. Ceea ce arată că poziţia supremă a lui Confucius în societaea feudală chineză.

Grupul de construcţii ale templului lui Confucius reprezintă o întruchipare concentrată a respectului suveranilor chinezi din toate timpurile faţă de Confucius şi învăţătura confucianistă. Astăzi, templul lui Confucius de la Qufu, cu o istorie milenară, cu o amploare mare şi bogate relicve culturale este cunoscut în China ca "Primul templu din China". In 1994, Templul lui Confucius de la Qufu a fost înscris de Comitetul pentru Patrimoniu Mondial al UNESCO pe lista patrimoniului cultural universal.

Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan.