Bun găsit, doamnelor şi domnilor şi Nihao, vă spune de la Beijing Nicolae Mircea Năstase, la noua noastră întîlnire pe acest spaţiu radiofonic, ce va avea loc, de acum înainte,în fiecare zi de marţi a săptămânii.

Vă vorbeam data trecută despre vădita astrăzi vocaţie a ancorării în contemporaneitate, în modernitate a Beijingului, grăbit să recupereze lunga perioadă de izolare. A reduce, însă, această deschidere către lume, această modernizare doar la cea edilitară, sau în planul infrastructurii, ori numai la cea economică şi a marilor reuniuni internaţionale, arr fi nedrept fără a include aici şi vocaţia culturală, mai ales internaţională, a capitalei Chinei.

Beijingul are şi în acest sensibil compartiment orgolii de mare metropolă pe care şi le onorează însă cu prisosinţă. Dar pînă a ajunge aici, vreau să spun câteva cuvinte despre apetitul cultural al locuitorilor Capitalei.

Vădită de artefactele vechi de 3000 de ani, de când datează oraşul, descoperite aici de arheologi, îmbogăţite de-a lungul timpului de minunate realizări arhitectonice şi artistice, înclinaţia către artă şi cultură a locuitorilor capătă astăzi o nouă dimensiune. Dorinţa de instruire, de a se pune la curent cu tot ce e nou în lume în domeniul cultural şi artistic este evidentă. Se citeşte mult, în parcuri, metrou sau autobuze şi sunt sigur că nu numai cărţi poliţiste. Am asistat în metrou la o scenă duioasă în care un cuplu de bătrânei răsfoiau cu gingăşie un album de artă, mângâind cu mâinile şi ochii reproducerile. Am văzut mulţi oameni în librării, mai ales tineri, răsfoind febril cărţile şi notându-şi chiar lucruri numai de ei ştiute, i-am observat alegându-şi dintre nenumăratele filme pe suport digital care se vând peste tot, ultimele producţii internaţionale. Le-am aflat eu însumi, mirat că văd aici pelicule despre care abia auzisem că fuseseră premiate la marile competiţii internaţionale, sau că abia şi-au încheiat filmările.

Trec zilnic pe lângă o grădiniţă de copii şi-i aud cântând în limba engleză, ii văd exersând figuri de balet clasic. I-am regăsit pe micuţi la expoziţia Picasso deschisă la Galeria Imperială de Art㠖 şi o să trec acum la vocaţia culturală internaţională a Beijingului- aşezaţi pe podea în faţa desenelor maestrului şi reproducându-le cu naturaleţe pe hârtie, mai ales pe cele binecunoscute care, dacă n-ar purta semnătura marelui artist, ar putea trece uşor drept încercările timide ale unor colegi de-ai lor de generaţie. Am văzut, tot acolo, oamenii cum fotografiau-era permis- lucrările maestrului, cum răsfoiau atenţi numeroasele albume de artă universală puse la dispoziţie, şi cum se înghesuiau să cumpere reproduceri, albume, dvd-uri sau alte obiecte având în comun, opera, viaţa sau doar semnătura marelui artist. Inscrisă în Anul culturii franceze în China, expoziţia Picasso pe care m-am grăbit s-o vizitez înaintea închiderii, este cea mai mare etalare a lucrărilor maestrului de până acum din Asia. Chiar dacă ea nu cuprinde capodoperele ce i-au adus notorietatea lui Picassso, cele peste 25o de desene în creion sau tuş sau acuarelele reprezentând costume de operă, ciclul Tauromahia sau ilustraţii de carte, oferă totuşi publicului chinez un prim contact cu creaţia ilustrului artist. Iar organizarea ei la Beijing este simptomatică pentru deschiderea internaţională a Capitalei care găzduieşte în cadrul aceluiaşi an cultural francez şi o altă expoziţie consacrată comorilor artistice ale Palatului Versailles, al Regelui Soare. În plus, Franţa a ţinut, cu acelaşi prilej, să-şi trimită aici şi pe cel mai important ambasador al muzicii sale, pe extraordinara Patricia Kaas, într-un concert care a stârnit vâlvă şi i-a entuziasmat pe chinezi, stârnind uimirea reputatei cântăreţe care, emoţionată, declara într-un interviu că nu s-a aşteptat la o asemenea recţie din partea unui public care nu înţelegea nici un cuvânt din textele melodiilor sale. Şi pentru că am început această primă incursiune în Beijingul cultural cu expoziţia Picasso, o s-o închei tot cu arta plastică, a cărei etalare, venită din partea a o sută de galerii internaţionale, constituie evenimentul intitulat chiar aşa Expoziţia galeriilor internaţionale de artă. Organizată pentru al doilea an consecutiv la Beijing, ea este considerată cel mai important târg de artă contemporană din Asia şi potrivit unor aprecieri, chiar din lume. Dacă notăm că arta plastică contemporană a început să fie etalată la Beijing abia din anii 80, când oraşul devine şi capitala culturală a ţării, avem acum o dovadă în plus, nu numai a grabei de a recupera şi izolarea culturală, ci şi de a viza, ca şi în alte domeniii, un loc cât mai sus în ierarhia capitalelor culturale ale lumii.

Dar despre efervescentul Beijing cultural care găzduieşte tot timpul evenimente de amploare internaţională şi cu altă ocazie. Acum, Nicolae Mircea Năstase, mulţumindu-vă pentru atenţie, vă spune ca de obicei Xiexie şi Ţai ţien.