Problema zgomotului a devenit din ce în ce mai preocupantă în numeroase ţări. Zgomotele produse de mijloacele de transport, de şantiere, vecini sau magazine reprezintă primele patru surse de poluare sonoră. Pentru a reduce zgomotele produse de automobile, în mai 2003 primăria municipiului Paris a iniţiat o "hartă sonoră". În funcţie de intensitatea zgomotului, întregul oraş a fost împărţit de patru zone, ce au fost marcate pe hartă cu culorile verde, galbenă, roşie şi albastră. Pe amândouă părţile drumului, unde se înregitrează zgomote puternice, au fost construite ziduri ce pot absorbi zgomotele produse de maşini. Mai mult decât atât, primăria a intensificat utilizarea maşinilor pe bază de gaze naturale. Fiind inspirate de măsurile adoptate de primăria municipiului Paris, până la 30 iunie 2007 toate oraşele cu peste 250 de mii de locuitori din ţările Uniunii Europene trebuie să-şi întocmească propriile "hărţi de zgomot". Până în prezent Londra şi multe alte oraşe europene au realizat deja asemenea hărţi.

Pentru a combate poluarea sonoră provocată de automobile, guvernele diferitelor ţări au găsit şi alte metode. În Suedia locuitorii au fost încurajaţi să cumpere automobile ce produc mai puţin zgomot. În anul 1983 pe marginile a 80% din şosele din oraşe nipone au fost instalate ziduri ce pot absorbi zgomote. Iar în Canada, chiar de la începerea lucrărilor de construcţie a unei şosele, se ţine seama de problema sonoră. Inginerii vor alege trasee pe parcursul cărora există munţi, dealuri, păduri, ce pot ajuta la absorbirea zgomotului. În ultimii ani, în ţările dezvoltate au fost contruite un mare număr de străzi, ce folosesc materiale de beton cu multe goluri, ce pot absorbi atât zgomotul, cât şi gazele de eşapament de la automobile.

În legătură cu zgomotele produse de şantiere, guvernul britanic a prevăzut foarte clar că prevenirea poluării sonore reprezintă sarcina companiilor de construcţii. Guvernul a stabilit limita maximă de decibeli pentru fiecare lucare. De exemplu, zgomotele produse de instalaţiile tâmplarilor nu trebuie să depăşească 92 decibeli, iar cele produse de maşini de măcinat trebuie să fie sub 85 decibeli. Dacă zgomotul dintr-un şantier va depăşi 140 de decibeli, trebuie oprite unele maşini. Înainte de începerea activităţilor ce pot produce mari zgomote, responsabilii companiilor de construcţii trebuie să anunţe locuitorii din zonele aflate în jurul şantierului.

Dacă vorbim despre zgomotele produse în casele de locuit, chiar în anul 1971 guvernul britanic a elaborat primul regulament privind zgomotele de aici. Ulterior restricţiile în domeniu au devenit din ce în ce mai multe. Într-o lege întocmită anul trecut se prevede că sunetele produse de aparatele de radio şi de televizoare nu trebuie să fie auzite de oameni ce stau la 8 metri de sursele sonore, în cartiere nimeni nu trebuie să claxoneze şi să fluiere cu buzele.

În comparaţie cu englezii, suedezi sunt şi mai prudenţi. Guvernul de la Stockholm a prevăzut că cei din apartamente nu trebuie să facă baie după ora 22. La New York, câinii crescuţi în familii pot lătra noaptea mai puţin de 5 minute, iar ziua, doar zece minute, altfel stăpânii lor vor fi sancţionaţi.

În Marea Britanie există regulamente foarte severe pentru magazine şi alte instalaţii comerciale. În fiecare magazin, discotecă, restaurant trebuie să fie instalate aparate de înregistrare a zgomotului şi trebuie să se noteze parametrii zgomotelor în fiecare zi. La fiecare şase luni registrul trebuie înaintat departamentelor de resort.