Bun gasit,doamnelor şi domnilor şi Nihao,vă spune de la Beijing,Nicolae Mircea Năstase,cu cea mai utilizată formulă de salut de aici.

Arătam,data trecută,că primul lucru care m-a frapat la sosirea în capitala Chinei,a fost tocmai realitatea chinezească,sau cel puţin a Beijingului,care,în esenţa ei ,nu mi s-a părut atât de greu de înţeles şi nici măcar atât de diferită de ceea ce suntem noi obişnuiţi să vedem într-o metropolă modernă. Şi despre acest din urmă aspect o să vorbesc acum încercând să vă conturez o imagine,sper,cât mai sugestivă şi veridică,deşi fatalmente subiectivă şi incompletă,a Beijingului pe care l-am descoperit şi care mi se dezvăluie,treptat,împreună cu tot ce înseamnă China astăzi.

Beijingul şi probabil ce se vede aici e simptomatic pentru întreaga ţară,se află într-un uimitor proces de ancorare la coordonatele contemporaneităţii. Înlăturând,chiar şi la modul cel mai propriu,vechile ziduri,celebrele ziduri chinezeşti ale izolării, oraşul pare grăbit să intre în rândul lumii şi nu oricum sau în orice parte a acestuui rând ci, vizând o poziţie cât mai în faţă. Dincolo de bariera lingvistică,atenuată în inscripţionările publice de tot mai numeroasele transcrieri cu alfabet latin sau traduceri în engleză,dincolo de pitorescul străzii şi mulţimea trecătorilor, realitatea oraşului,a marilor artere şi nu numai,a instituţiilor,a magazinelor,a metroului,a serviciilor publice,are aceaşi logică binecunoscută de acasă sau din alte mari oraşe ale lumii,lăsându-se uşor înţeleasă Nu trebuie să ştii chineza ca să te descurci în capitala care are deja elementele esenţiale ale oricărei metropole. Iar noul ,care se vede peste tot în Beijingul devenit un imens şantier,este un alt lucru care mi-a atras de la început atenţia.

Cinci sau şase inele de autostradă,ultimul de 200 de km lungime,leagă între ele diferitale cartiere ale imensului oraş,cuprinzând spaţii atât de largi încât,din câmpie, te trezeşti uneori în plin peisaj având ca fundal munţii ce te fac să crezi că te afli la Braşovul nostru de la poalele Tâmpei. Coborând privirea către şes,ajungi la clădirile care te readuc la realitatea actuală a oraşului,în care noul,modernul,domină cu autoritate. Blocuri cu cel puţin 15-20 de etaje,superfinisate,cu o arhitectură ce trădează o veche tradiţie,sunt grupate în cvartale şi împrejmuite cu garduri cochete menite nu izolării ,ci mai ales coeziunii şi socializării microcomunităţii umane adăpostite,oferind acesteia condiţiile de-aşi continua prin dansuri,exerciţii fizice sau jocuri,vechille tradiţii

Tradiţie şi modernitate,iată un amestec extraordinar care,dozat cu înţelepciune,poate oferi reţeta unui previzibil succes.Eforturile de modernizare a Beijingului se văd nu numai la nivelul infrastructurii,sau instituţional,ci şi în planul mentalităţii.Dorinţa de deschidere către lume este vădită şi de dorinţa oamenilor de-a comunica,de-a se racorda,prin mass-media sau Internet,sau la circuitul informaţional global. Apropierea Olimpiadei din 2008 de la Beijing sporeşte numărul vorbitorilor de engleză,ca nu mai vorbim despre schimbarea feţei întregului oraş.Dar,motorul tuturor acestor schimbări este exploziva dezvoltare economică a Chinei,un fenomen care astăzi nu mai stărneşte uimirea lumii,devenind o certitudine,luată şi tratată ca atare cei mai puternici magnaţi ai economiei mondiale,de exemplu, ,reuniţi zilele trecute la Beijing şi pentru a 3-a oară în ultimii 5 ani în China ,în prestigiosul Fortune Global Forum. Renumiţii preşedinţi-directori generali ai multinaţionalelor şi-au încheiat reuniunea cu convingerea declarată că,deschiderea şi dezvoltarea Chinei,cea mai mare piaţă şi cel mai important loc pentru investiţii,trebuie susţinută ,nu numai într-un reciproc beneficiu,ci şi pentru contribuţia ei la însăşi creşterea economică a lumii.

Dar,despre aceasta şi ăncă multe altele,vom avea tot timpul să mai vorbim.Acum,Nicolae Mircea Năstase,vă mulţumeşte pentru atenţie spunându-vă,Xie xie şi Tai tien.La revedere!