După proclamara în 1949 a Republicii Populare Chineze, Yang Mo a deţinut funcţiile de scenarist şi producător la Studioul Cinematografic Beijing, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din capitala noastră, fiind ales şi membru al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului. Dintre operele sale notăm „Însemnări la o baltă cu stuf", culegerea „Povestiri şi schiţe", antologia „Yang Mo – proze alese", romanele „Cântecul tinereţii", „Crăpatul zorilor", „Cântare a florilor", volumele de reportaje literare „Jurnalul care nu se vrea jurnal", „Confesiune – jurnalul meu" şi „Yang Mo – Opere alese" (în 7 volume).

Opera reprezentativă a scriitoarei este fără îndoial㠄Cântecul tinereţii" (1958) care, ecranizată la puţin timp după apariţia cărţii, are o largă şi profundă influenţă în ţară şi peste hotare. Romanul, folosind drept fundal istoric mişcarea studenţească din Beijing din perioada cuprinsă între incidentul de la 18 septembrie 1931 şi mişcarea de la 9 decembrie 1936, a sintetizat, prin imaginea eroinei Lin Daojing, drumurile urmate de intelectualitatea vremii. Ca reprezentantă tipică a intelectualilor chinezi din anii 30 ai secolului trecut, Lin Daojing a parcurs un drum sinuos şi accidentat: Dezideratul ei a trecut printr-un proces de transformare de la opoziţia faţă de familia feudală şi cerinţa de emancipare individuală la lupta pentru eliberarea naţională şi de clasă, de la simpatia faţă de cei ce muncesc la antrenarea în lupta pentru interesele acestora. În acest proces, ca tânără intelecturală, şi-a înlăturat treptat slăbiciunile sale, precum înclinaţiile mic-burgheze şi iluzia faţă de victoria peste noapte a revoluţiei, devenind în cele din urmă un militant conştiincios al detaşamentului de avangardă al proletariatului. În carte aflăm că în perioada când existenţa naţiunii chineze se afla în faţa unui pericol teribil, fel şi fel de persoane şi-au făcut apariţia pe scenă, comunişti tineri, intelectuali care erau debusolaţi şi mâhniţi la început dar pe urmă s-au deşteptat şi s-au aruncat în lupta pentru fiinţa naţională, dar şi unii şovăitori care au decăzut în cele din urmă în trădători de patrie. Aceste personaje sunt bine individualizate. Autoarea le-a descris mediul de creştere, drumul parcurs, atitudinea politică şi filozofia despre viaţă, ca şi lumea sufletească, dragostea.

Pe deasupra scriitura palpitantă şi cu lux de amănunte, mai cu seamă despre starea sufletească a eroinei, experienţa sa în lupta revoluţionară şi profundele sale sentimente de iubire faţă de Lu Jiachuan rămâne deosebit de captivantă şi impresionantă.

Despre succesul deosebit al romanului adăugăm că a fost tipărit în mai multe ediţii în China, într-un tiraj total de 5 milioane de exemplare şi a fost tradus în aproape 20 de limbi străine. În Japonia cartea a apărut în 12 ediţii într-un tiraj de 200 000 de exemplare.