Doamnelor şi domnilor, începând de astăzi, o nouă voce ajunge în casele dvs, pentru a vă aduce ,de pe acest spaţiu radiofonic, realitatea chinezescă într-un mixtum compositum, cum spuneau romanii, alcătuit din gândurile şi impresiile distilate de mintea unui român aflat la primul contact cu o realitate fabuloasă, pe care noi o considerăm,mai mult dintr-o prejudecată,că iese din toate tiparele şi structurile mentale prin care obişnuim s-o evaluăm şi s-o înţelegem.

Sunt, doamnelor şi domnilor, Nicolae Mircea Năstase realizator de emisiuni la serviciul român al RRI şi vă adresez acum un clăduros salut, sau Ni Hao, pentru a intrat în atmosfera de aici de la Beijing, unde timp de un an îmi voi colegii de la serviciu român al RCI să-şi împlinească menirea, în fond comună, de a vă oferi dv. ascultători noştrii, informaţii într-o limbă românească frumoasă şi nuanţată care, anunlând distanţele imense, să vă bucure şi să vă meargă la inimă oferindu-vă, nu iluzea, ci certitudinea că vine din partea unor dragi prieni.

Tot prietenie este cuvântul pe care trebuie să-l folosesc pentru a defini modul în care colegii mei de aici m-au primit şi mă tratează,la care trebuie sî adaug generozitatea şi atenţia cu care mă înconjoară,grija şi solicitudinea vădite în ajutorul acordat pentru rezolvarea problemelor inerente începutului de drum într-un spaţiu geografic şi cultural complet nou şi diferit de ce de-acasă. Si pentru că am folosit acest din urmă cuvânt,acasă este de fapt termenul,noţiunea, sau mai bine spus , starea de spirit pe care colegii mei vor să mi-o inducă,tratându-mă ca pe un coleg şi prieten şi făcându-mă să mă simt ca...acasă.

Aşa cum probabil cei dintre dv.,mai vechi ascutători ,ştiţi,prezenţa mea aici se datorează unor relaţii de colaborare de veche şi solidă tradiţie care există între Societatea Romană de Radiodifuziune şi RCI,într-un benefic şi reciproc beneficiu,legături instituţionalizate în anul 2000 printr-un Protocol.Mă alătur,aşadar unui destul şir de persoane,unele adevărate personalităţi venite în special de la Radioul românesc,aici,la RCI ca experţi.Acesta este termenul generic,poate prea pretenţios şi oarecum distant,care se foloseşte pentru a-i numi pe cei veniţi de departe aici,în mijlocul,în fond,al unei familii de oameni de radio neafectate de bariere geografice,lingvistice sau culturale. Le mulţumesc acum şi pe această cale celor de la Societatea Română de Radiodifuziune şi departamentul acesteia,Radio România Internaţional,care mi-au oferit ocazia rară a unei asemenea experienţe,cât, şi mai ales,membrilor noii mele familii de aici,de la Serviciul Romîn al RCI care prin tot ce fac mă determină să-i consider ca atare,în aceste cuvinte.

În acelaşi timp,însă,dincolo de scopul comun care ne uneşte,ei,colegii mei chinezi,mă ajută să cunosc şi să înţeleg o realitate care,aşa cum spuneam,se lasă greu aşezată în tiparele şi coordonatele noastre mentale prin care suntem obişnuiţi s-o evaluăm. Şi totuşi, această realitate,despre care astăzi nici n-am apucat să vorbesc – o voi face de-acum încolo în fiecare săptămână de pe acest spaţiu radiofonic – nu este,în fond,atât de misterioasă,de încifrată şi nici chiar atât de diferită,aşa cum o vedem noi de la aproape zece mii de kilometri distanţă. De aici,de la faţa locului,lucrurile se văd cu totul altfel,şi cu un uşor efort ,cu bunăvoinţă şi bunăcredinţă,veţi constata că fabuloasa realitate chinezească poate fi înţeleasă.

Este primul şi cel mai important lucru care m-a frapat în aceste două săptămâni,aici,la Beijing.Esenţa realităţii,dincolo de imensitatea spaţiilor şi a clădirilor,dincolo de pitorescul imediat al străzii,de ineditul semnelor sau ideogramelor chinezeşti etalate peste tot pe clădiri în dimensiuni,locuri şi culori de neimaginat,reralitatea,deci,în profumzimea ei,este foarte apropiată de cea a unei metropole moderne de oriunde în lume.

Dar,despre modernitate şi modernizare,despre efortul pentru recuperarea uriaşului decalaj care despărţea China şi Beijingul de restul lumii,ca şi despre multe altele,o să vorbim în emisiunile viitoare.Până atunci,de la Beijing,Nicolae Mircea Năstase vă mulţumeşte pentru atenţie,spunîndu-vă SieSie şi la revedere,adică Ţai Ţien!