„3 Martie" este o sărbătoare tradiţională a etniei miao. Mai multe minorităţi naţionale din ţara noastră celebrează această sărbătoare, precum etniile li şi zhuang. Dar ritualurile diferă puţin de la una la alta. La populaţia miao această sărbătoare se mai numeşte Ziua de Întregirii. În această zi toată familia trebuie să se adune pentru cină. La această masă se serveşte mai întâi mâncarea - orezul - şi apoi băutura. Şi nu orez oarecare, ci orez în 5 culori. Se spune că în timpurile vechi, pentru înfruntarea calamităţilor naturale, cinci neamuri mari ale etniei miao s-au înfrăţit şi au promis prin jurământ că se vor uni ca într-o familie oriunde se vor afla în viitor. Cele 5 culori - roşu, galben, albastru, negru şi alb reprezintă pe cei 5 fraţi. Consumul orezului în 5 culori reprezintă afecţiunea frăţească a strămoşilor etniei miao şi ţelul comun al acesteia.

Pregătirile pentru această sărbătoare sunt mult mai intense decât cele pentru Sărbătoarea Primăverii. Bărbaţii trebuie să se ducă la pescuit şi la vânat, iar femeile, la culesul de verdeaţă. Se obţin sucuri din plantele culese şi din ardei şi frunzele unor copaci. Apoi se armonizează în cinci culori. Pe urmă orezul vâscos se pune în acele sucuri de diferite culori pentru a căpăta nuanţele dorite. Orezul înmuiat astfel se prepară în mod separat şi se pune în acelaşi castronaş numai în timpul mesei. În timpul sărbătorii, în afară de orezul în 5 culori, sunt şi alte mâncăruri care trebuie preparate în cinci stiluri. Nu numai atât, oamenii poartă pe cap un voal de cinci culori, la brâu un cordon, tot de cinci culori şi pleacă la vânat în grupuri de câte cinci persoane. Cina din ziua respectiv㠖 masa întregirii – este momentul culminant al sărbătoririi.

Sărbătoarea „Bărcilor-Dragon" cade în luna mai. Ca şi naţionalitatea han, care sărbătoreşte ziua de cinci mai după calendarul agricol chinezesc – Sărbătoarea Duanwu – prin organizarea unui concurs cu bărci-dragon, şi minoritatea miao din Kaili, provincia Guizhou, sărbătoreşte în aceeaşi formă această sărbătoare, însă aici manifestările sărbătoreşti durează patru zile – de la 24 până la 27, mai după calendarul agricol chinezesc.

În legătură cu această sărbătoare în rândul populaţiei miao circulă două legende frumoase:

Prima spune că Regele-dragon cel programează ploile în numele stăpânitorului Cerului a greşit într-o zi. Stăpânitorul Cerului s-a supărat foc şi a ordonat pe Stăpânul Tunetelor să-l trâsnească, să-l facă bucăţi şi să-l arunce în apă. Dar apoi a urmat o mare secetă. Membrii etniei miao au făcut o barcă în formă de dragon, cu care au vâslit pe apele râului Qingjiang. În felul acesta regele-dragon, lovit de Stăpânul Tunetelor, a înviat şi a început din nou să îngrijească de ploi. De aici provine acest obicei vechi de a organiza o întrecere între bărci în formă de dragon pentru a cere ploaie.

O altă legendă spune că o dată un om pescuia împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de Regele-Dragon şi transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului dragonului şi l-a tăiat pe rege în mai multe bucăţi. Bucăţile de dragon pluteau pe apă şi au fost mâncate de săteni. După aceea cerul s-a întunecat 9 zile şi 9 nopţi. Într-o zi o femeie a venit la malul apei împreună cu copilul ei pentru a spăla rufele. Plictisit, copilul a luat în mână un băţ şi a început să bată în apă, scoţând în acelaşi timp, un sunet asemănător lovirii băţului în apă, „dong, dong, dong". Nu mult timp, cerul s-a luminat. De aici provine bătutul la tobă în timpul întrecerii bărcilor-dragon.

Barca în formă de dragon este făcută din lemen de brad şi are trei componente: barca-mamă şi două bărci laterale. Barca-mamă are 6 spaţii în care se pun darurile primite de la rude şi prieteni, porci, oi şi gâşti şi mâncare pentru echipaj. În timpul întrecerii concurenţii stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naţionalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare.

În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenţi. Cel mai important este toboşarul, care comandă ritmul cu bătăi de tobă. De obicei acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci şi o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Tot echipajul este bine hrănit în timpul sărbătorii.

Înainte de începerea concursului, se organizează o ceremonie solemnă pe malul apei. Se pune o masă legată la cele patru picioare cu crengi de copac decojite şi fără frunze, o umbrelă, pânză roşie, bancnote pentru morţi şi un mare buchet cu iarbă verde. Pe masă se pune orez şi un cocoş jumulit drept jertfă adusă la tuturor zeilor.

În perioada sărbătorii pe cele două maluri ale apei se adună o mare mulţime de oameni, care-i încurajează pe consătenii participanţi la întrecere. Cu acest prilej se organizează şi alte manifestări tradiţionale.