Muzeul Santalului Roşu este aşezat în partea de est al oraşului Beijing. Este o clădire impozantă în stil chinezesc, cu o suprafaţă de 9569 mp. Pentru realizarea acestui muzeu, Chen Lihua, a investit 253 de milioane de yuani, (circa 40 milioane de dolari americani).

Doamna Chen ne-a spus:

„Muzeul Santalului Roşu din China s-a deschis publicului în septembrie 1999. În aceşti cinci ani a atras mulţi vizitatori. Fiecare nou obiect de artă din muzeu a fost făcut de mine şi de muncitorii fabricii mele."

Muzeul este o adevărată lume a lemnului santal. Aici veţi vedea nu doar peste o sută de piese de mobilier unice din lemn de santal din dinastiile Ming şi Qing, ultimele două dinastii feudale din China: paravane, dulapuri, mese, scaune, paturi..., dar veţi admira şi peste o mie de piese din lemn santal făcut de Chen Lihua şi muncitorii fabricii sale. În muzeu se găsesc şi machete din acelaşi lemn ale unor monumente istorice din China: Sala Qinian a Templului Cerului, turnurile de obervare şi apărare plasate la fiecare din colţurile zidului ce înconjoară Palatul Imperial din Beijing, clădirea magnific㠄Zborul între Nori" din provincia Shanxi din nordul Chinei, o curte pătrată cu patru rânduri de case tipică pentru Beijing. Acestea vă vor conduce într-un adevărat paradis al obiectelor de artă chinezeşti.

Într-un interviu pe care mi l-a acordat la 10 martie, doamna Chen Lihua a prezentat caracteristicile lemnului de santal.

„ Lemnul de santal roşu este unul dintre cele mai preţioase esenţe din lume. În antichitate, numai curtea imperială îl putea folosi. El are multe avantaje. El este un gen de medicament tradiţional chinezesc. Creşte în principal în zona topicală. Într-o sută de ani poate creşte doar cu un cun (echivalentul a 3,3 centimetri). Şi doar lemnul ce are o lungime de cinci cuni, poate fi utilizat pentru producerea mobilei. În multe cazuri, miezul lemnului este gol. Din 100 kg de santal roşu, doar 15 kg pot fi folosite pentru fabricarea mobilei."

Chen Lihua ne-a mai explicat că multe din mobilele Palatului Imperial din Beijing au fost făcute din lemnul de santal roşu. Acum trei sute de ani, în timpul domniei lui Qianlong din dinastia Qing, tâmplarii au lucrat câteva zeci de ani pentru a produce o mare cantitate de mobilier din acest lemn.

Doamna Chen are peste 60 de ani. Născută la Beijing într-o familie a căror strămoşi sunt nobili din dinastia Qing, piesele ingenioase de mobilier din lemn de santal roşu au însoţit-o întreaga tinereţe. Ea a considerat că mobila tradiţională chinezească din lemn de santal roşu este un patrimoniul cultural al ţării noastre. Trebuie moştenită din generaţie în generaţie.

De acea, când avea 29 de ani a început să înveţe singură să realizeze mobilă din santal roşu. Ea a desfăcut mobilele familiei sale şi a studiat cu mare atenţie structura lor. În cele din urmă, Chen Lihua a învăţat toate

„Am desfăcut mobilele şi au examinat structura lor. Din practică mi-am dat seamna că în procesul producerii mobilelor din lemn de santal roşu, fiecare procedură este foarte importantă. De exemplu, există o artă de polizare a lemnului cu hârtie abrazivă. Apăsarea nu trebuie să fie nici mare, nici slabă. Trebuie să fie potrivită."

Pe urmă Chen Lihua a deschis o fabrică de mobilă în oraşul Beijing. În anul 1982 a plecat în Hong Kong să se extindă. Bizuindu-se pe inteligenţa şi hărnicia ei, a obţinut mari succese în investiţii pe piaţa imobiliară, devenind o bogată comerciantă hongkongheză.

În anul 1992 doamna Chen, preşedinte al Grupului Internaţional Fuhua, a hotărât să investească la Beijing. A ales tot piaţa imobiliară şi a dezvoltat o serie de obiective de construcţii. Dar cum s-a decis să deschidă un muzeu al lemnului de santal? Câtă energie şi-a consumat pentru construirea şi administrarea lui? În ediţia de săptămâna viitoare a rubricii „Viaţa culturală", voi continua să vă spun povestea doamnei Chen şi a muzeului său.