Stimaţi ascultători, după cum ştiti, China este o mare producatoare de soia. Soia are o înaltă valoare nutritivă, conţinând multe proteine vegetale şi vinamine, fără colesterol. Prin urmare, soia este un aliment preferat, nu numai de chinezi, ci şi de alte popoare ale lumii.

Soia se consumă atât verde, cât şi uscată. Din boabele uscate se pot prelucra lapte de soia, brânză de soia, ca şi alte zeci sau chiar sute de produse derivate.

După cum este consemnat în volumul "Generalităţi şi detalii privind plantele" de marele farmacolog Li Shizhen (anii 1518-1593 e.n.), brânza de soia are în China o istorie de peste 2.100 de ani. Circulă în rândul poporului numeroase poveşti interesante legate de brânza de soia. Vă redăm două dintre acestea.

În timpul copilăriei primului viitor împărat al dinastiei Ming (anii 1238-1644 e.n.), pe numele său Zhu Yuanzhang, familia sa era foarte săracă. Pentru a-şi câştiga pâinea de toate zilele, el a fost nevoit să lucreze la un mic restaurant din localitatea Fong Yang. Un bucătar pe nume Huang îi dădea din milă o farfurie de brânză de soia, pentru a-i potoli foarmea. Mai târziu, după ce Zhu Yuanzhang a urcat pe tron, el a cerut bucătarului imperial să-i prepare o mâncare din brânză de soia la fiecare ospăţ, înscriind brânza de soia în catalogul reţetelor culinare ale palatului imperial, spre a nu uita sărăcia din copilărie.

O altă poveste spune că în perioada istorică a celor trei state combatante (anii 220 - 265 e.n.), în timpul unui război între statul Zhou şi statul Wei, generalul Jiawei din statul Zhou a suferit o înfrângere şi s-a retras cu armata sa în cetatea Jimen. Comandanţii şi soldaţii erau într-o stare jalnică, morţi de oboseală. Subofiţerul Dongjun i-a sugerat generalului Jiawei să se închidă porţile cetăţii, să înceteze lupta timp de trei zile şi să ceară populaţiei cetăţii să prepare brânză de soia pentru armata. După trei zile, armata statului Zhou şi-a refăcut capacitatea fizică şi a obţinut apoi o mare victorie împotriva armatei statului Wei.

Doctorul Sun Yatsen, care a condus revoluţia din 1911, în timpul căreia a răsturnat ultima dinastie feudală chineză şi instituită prima republica din istoria Chinei, a scos în evidenţă valoarea nutritivă a brânzei de soia, arătând că "în reţeta vegetarienilor chinezi, brânza de soia este nelipsită, deoarece ea constituie carnea vegetală, având funcţiile cărnii, dar neconţinând <> cărnii. Deci, a mânca brânza de soia este un obicei al întregului popor chinez".

In legatură cu brânza de soia şi derivatele acesteia, există sute, chiar mii, de reţete cu specific diferit, în funcţie de localitate.

Incă în timpul dinastiei Tang (anii 618-907 e.n.), marele discipol al lui Sajiamuni, Jianzheng a pornit din Yangzhou, traversând oceanul si a ajuns în Japonia, ducând cu el, pe lângă budism, arhitectura, sculptura şi medicina tradiţională chinezească, şi metoda de preparare a brânzei de soia.

La ora actuală brânza de soia a devenit un aliment mondial şi se găseşte atât pe piaţa asiatică, cât şi pe cea americană sau europeană.

Precizăm că în China brânza de soia fragedă se numeşte brânza de soia de sud, iar cea mai puţin fragedă se numeste brânza de soia de nord. Cea de sud se poate mânca crudă, amestecindu-se cu sare, sos de soia, praz tăiat marunt, ulei de susan şi praf de gust (Weijing), iar cea de nord reprezintă o materie primă pentru diferite alte preparate culinare.