:Zonele muntoase din provincia Guizhou, sud-vestul Chinei, reprezintă o destinaţie tentantă pentru turişti. Dar pentru Xu Benyu, învăţătorul voluntar care a fost numit recent de către postul naţional de televiziune unul dintre „oamenii care au mişcat China" de postul naţional de televiziune al Chinei, viaţa de acolo înseamnă mai mult decât peisajul atrăgător.

La Satul Goudiaoyan, înconjurat de munţi înalţi şi marcat de o sărăcie cumplită, se poate ajunge numai pe o potecă îngustă şerpuită, ce trece prin munţi. Energia electrică, telefoanele sau poşta sunt străine locuitorilor de aici.

Xu a lucrat într-o şcoală primară începînd 2003, facînd tot ce i-a stat în putinţă pentru a-i ajuta pe copiii din sat. El s-a născut într-o familie din Liaocheng, un orăşel din regiunile rurale al provinciei Shandong, estul Chinei. "Mama mea este mereu dispusă să-i ajute pe alţii şi le dă alimente şi îmbrăcăminte, cu toate că familia mea este tot săracă. Mama mea îmi spunea să ajut din suflet oamenii", explică Xu Benyu.

Experienţa lui Xu l-a ajutat să recunoască exact ce important este să dai o mână de ajutor. Mama unui coleg de-al său i-a dat un pulover pentru a-i ţine de cald, pe când era student la facultate. „Alţii mereu mă ajută pe mine, de aceea vreau să le mulţumesc prin a-i ajuta pe alţii", continuă băiatul din Shandong.

Xu a lucrat în regim part-time în timpul universităţii, cu o parte din banii strânşi ajutîndu-i pe cei săraci. Când a aflat pentru prima dată despre condiţiile sărace ale unei şcoli primare din satul Goudiaoyan, Xu a fost cuprins de emoţie şi de atunci s-a decis să ofere ajutor, devenind învăţător voluntar.

Condiţii groaznice

După o lună de pregătire, Xu şi 4 colegi ai săi au luat drumul unui sat izolat, avînd asupra loc doar 3 genţi de haine, un rucsac plin de cărţi şi 500 yuani (aproape 60$).

Xu a fost puternic şocat o dată ce a văzut şcoala primară numită Yandong, care are cele mai proaste condiţii din zonă. Şcoala a fost construită într-o peşteră din munţi, fără a dispune de iluminat şi de energie electrică. Razele solare ajunse în peşteră erau singura sursă de lumină, cu care elevii abia puteau vedea tabla neagră. Doi pereţi de pământ separa peştera în două săli de curs.

Venirea lui Xu a animat întreaga şcoală şi satul. Curând s-a împrietenit cu elevii, învăţându-i cântece de muzică uşoară, jucându-se împreună şi povestindu-le lucruri petrecute din afara munţilor, la care ei nici nu visaseră.

Xu şi colegii lui au stat 2 săptămâni în sat. Când au plecat, elevii i-au condus mergând pe jos mulţi kilometri. Xu a primit nişte ouă de la copii, cele mai preţioase cadouri pe care le-au primit. "Când un elev m-a privit şi m-a întrebat dacă mă mai întorc, i-am spus <>", a mărturisit emoţionat Xu. El nu a putut refuza rugămintea venită din sufletul elevilor. Această făgăduială i-a schimbat viaţa lui Xu.

Viaţă grea

În iulie 2003, Xu a venit la şcoala din sat pentru a două oară după absolvire, aducând cu el peste 3 mii de cărţi şi încă 7 colegi. Dar ceea ce îi aşteapta erau condiţiile proaste şi sentimentul de a fi părăsit, ci nu frumuseţea naturii, cu munţi şi răuri.

Condiţiile grele i-au făcut pe toţii colegii săi să renunţe în mai puţin de o lună. A rămas Xu să sprijine singur întreaga şcoală.

De fapt, pentru Xu, cea mai mare provocare o reprezintă comunicarea. Elevii nu prea înţeleg limba mandarină pe care o vorbeşte Xu şi nu prea au cunoştinţă despre lumea din afară. Mulţi dintre ei nici nu au auzit despre computer, zgârie-nori sau maşini.

"A fost cu adevărat foarte greu la început. Dar eram convins că întreaga situaţie se va ameliora dacă faci totul cu drag", a spus Xu.

Rezultate bune

Xu a adus multe surprize celor din sat."Acum elevii pot înţelege limba mandarină şi pot să vorbească puţin engleză," a spus Wu Daojiang, fondatorul acestei şcoli.

Sunt 250 de elevi în această şcoală, cu 50% mai mult decât înainte ca Xu să devină învăţătorul şcolii. "Mai ales acum, părinţii acordă mai multă atenţie educaţiei," a spus Wu.

Xu a mai finanţat construirea clădirii cu două etaje dedicată şcolii pentru ca elevii să se poată muta din peştera întunecoasă unde fusese sala lor. Fiind voluntar, Xu nu primeşte salariu sau primă, iar familia lui săracă nu îl poate ajuta financiar.

"Guvernul local a început să-mi dea 500 yuani (circa 60$) pe lună după ce în ziar au apărut articole legate de activitatea mea aici şi care au atras atenţia publicului", a continuat Xu.

În prezent el lucrează într-o altă şcoală din aceeaşi zonă muntoasă, tot ca voluntar. "Sunt mulţi copii acolo care au de fapt mai multă nevoie de ajutor", a spus el.