Minoritatea mongolă este o etnie cu o istorie îndelungată şi misterioasă. De-a lungul miilor de ani, membrii acestei etnii au trăit o viaţă nomadă pe un vast teritoriu din nordul Chinei. Este una dintre minorităţile cu cea mai numeroasă populaţie şi cea mai mare răspândire teritorială din ţara noastră. Numără acum peste 4,8 milioane de oameni şi locuieşte în principal în Regiunea Autonomă Mongolia Interioară din nordul Chinei, iar o parte din ei locuiesc în provinciile Liaoning, Jilin, Hebei, Heilongjiang, Xinjiang, Qinghai, Henan, Sichuan, Guizhou, Beijing şi Yunnan. Această etnie are limbă şi scriere proprie. Limba are trei dialecte. Scrierea lor are 29 de litere, din care 5 vocale şi 24 consoane.

Populaţia mongolă crede în majoritate în lamaism. În anul 1206 Ginghis-Han a reuşit să unească toate triburile mongole şi a fondat imperiul mongol, Urmaşul său, Kubilai-Han a întemeiat în anul 1271 dinastia Yuan. Populaţia de etnie mongolă a adus mari contribuţii la dezvoltarea Chinei în toate domeniile – politic, militar, economic, astronomic, cultural şi medical.

Locuinţa tipică mongolă este iurta, o locuinţă de formă circulară cu acoperişul boltit. Pereţii iurtei circulari şi flexibili sunt realizaţi din împletituri de şipci înguste de circa 2 m lungime, iar acoperişul este susţinută de circa 60 de întărituri inelare. Păstorii le leagă cu şireturi din piele şi din păr, apoi le ferecă şi le izolează cu pâslă. Cam aşa este tehnica cea mai simplă de construire a unei iurte mongole.

Din cauza vieţii nomade, iurtele sunt alcătuite în aşa fel încât să fie uşor de ridicat şi demontat. Acoperişul boltit nu reţine zăpada, nici apa şi este rezistent la furtună. Grosimea pâslei poate fi reglată în funcţie de anotimp. Vara se poate îndepărta pentru aerisire podeaua, tot din pâslă.

O iurtă este deobicei împărţită în 9 zone funcţionale. În centru se află soba, în faţa sobei uşa. În stânga uşii este locul pentru păstrarea şeilor şi putinilor pentru lapte, iar la dreapta, masa şi locul de preparare a hranei. În jurul sobei sunt cinci rânduri de locuri. De-al lungul pereţii se află un rând de dulapuri, în faţa cărora se aşterne o pâslă groasă. Aici este locul unde stau toţi membrii familiei în timpul zilei şi locul de dormit în timpul nopţii. Locul de lngă sobă este considerat locul de cinste. În iurtă este amenajată şi o nişă pentru statuia lui Buhdda, un loc unde membrii familiei pot să se închine. lângă acesta loc sfânt nu sunt îngăduite obiecte murdare, doar săgeţi şi arcuri, ce simbolizează vitejia bărbaţilor.

Mongolii au obiceiul de a organiza un ospăţ cu ocazia primului tuns al copilului, care este totodată şi prima aniversare a zilei a unui copil. În ziua respectivă stăpânul casei trebuie să se scoale în zori. Se face curăţenie în casă, se scoc toate lucrurile din casă şi se aranjează o masă lungă pentru a primi oaspeţii. Când aceştia vin, mama copilului trebuie să-i întâmpine, cu copilul în braţe, lângă priponului din faţa iurtei. Oaspeţii, după ce au fost serviţi cu un ceai, scoc imediat din darul adus o farfurie cu plăcinte şi ceai presat în formă pătrată. La primirea cadourilor, gazda trebuie să ia din ele şi să cinstească mai întâi zeii cerului şi pământului. Ceremonia de tundere trebuie să aibă loc în cursul dimineţii după sosirea tuturor rudelor. Prietenii şi vecinii care vor să participe la această ceremonie trebuie să sosească la timp. La începerea ceremoniei mama, cu copilul în braţe, face un tur în faţa tuturor oaspeţilor, împreună cu tatăl copilului pentru ca toată lumea să poată contribui la tunderea copilului. Bărbatul ţine în mână o farfurie în care se găsesc o pereche de foarfeci legată cu pânză roşie, boabele de cinci cereale, lapte şi unt. Tunderea va fi începută de o persoană respectată, care poate să fie bunicul din partea tatălui sau a mamei, sau moaşa. Înainte de începerea tunsului, copilul este pus în faţa unei tăvi de lemn pe care sau lângă care se găsesc tot felul de daruri oferite de oaspeţii: stofe de mătase şi bumbac, băuturi, haine, bani, un miel, cărţi budiste, cele patru ustensile pentru scris (penel, tuş, placă de piatră pentru preparat tuşul şi hârtie) şi altele. Se spune că primul lucru pe care îl atinge micuţul va prezice ce fel de ocupaţie va avea în viitor. La mongoli toată lumea crede cu hotărâre în aceasta. De exemplu, dacă copilul a atins cărţile budiste va fi trimis după ce creşte la un templu să se călugărească.

Părul tăiat va fi frecat şi strâns în mână pe rând de toţi cei prezenţi, începând tot cu persoana care a inaugurat tunderea. Părul adunat ghem, cu ajutorul untului pus pe tavă, presat şi legat împreună cu două monede, scoici, săgeţi şi alte lucruri, devine un fel de „lacăt" portat de copii.