Zidul chinezesc este construcţa militară cu caracter defensiv de cea mai mare amploare din China antică. Având extremitatea estică la Shanhaiguan şi cea vestică la Jiayuguan, Marele Zid are o lungime de circa 12.000 de km.

Zidul a fost construit într-o perioadă foarte lungă. In epoca Statelor Combatante (între secolele 7 şi 4 î.e.n), pe pământul Chinei se găseau numeroase principate care luptau unul împotriva altuia. Pentru a apăra graniţele de invaziile triburilor migratoare dinspre stepele nordice, statele Yan, Zhao şi Qin au construit la graniţele lor nordice ziduri de apărare. In anul 221 î.e.n, primul împărat al dinastiei Qin a reunificat ţara, a legat zidurile răzleţe pe care le construiseră diferitele principate şi a continuat să construiască Zidul, creând astfel această minune a lumii.

In legătură cu construirea zidului circulă în rândul poporului chinez numeroase poveşti. Cea mai cunoscută este povestea lui Meng Jiangnv, care împreună cu „Povestea şarpelui alb", „Ciobanul Niulang şi ţesătoarea Zhinv", „Liang Shanbo şi Zhu Yingtai" reprezintă cele 4 poveşti populare celebre din China.

Se spune că Meng Jiangnv s-a născut într-o localitate sudică şi s-a căsătorit cu Wan Xiliang. Nu mai târziu decât în a treia zi după nuntă, bărbatul ei a fost luat şi dus în partea nordică a ţării pentru construirea zidului. Zilele treceau, dar tânăra soţie nu primea nici o veste de la bărbatul său. „Se apropie iarna, cum o să-şi petreacă soţul meu zilele geroase fără haine groase?", se gândea femeia. Astfel, Meng Jiangnv a ţesut o pânză de bumbac şi a confecţionat o haină groasă pentru bărbatul său. A plecat şi cu chiu cu vai a ajuns la poalele zidului din nordul ţării. A văzut mii şi mii de bărbaţi, îmbrăcaţi subţire, cărând cărămizi şi pietre grele. Mulţi cădeau din cauza oboselii şi a foamei.

Tot căutând şi întrebând, în cele din urmă Meng Jiangnv a aflat că bărbatul său murise de oboseală şi cadavrul său a fost îngropat chiar în zid. Auzind trista veste, a plâns ce a plâns timp de 3 zile şi 3 nopţi la poalele zidului, când, brusc, cu un sunet asurzitor, o porţiune lungă de 800 de li a zidului s-a dărâmat. Printre dărâmăturile zidului, a găsit rămăşiţele pământeşti ale soţului ei.

Cu corpul neînsufleţit al bărbatului, Meng Jiangnv a pornit pe drumul său spre casă. Pe drum i s-a făcut sete şi foame. A plâns tot drumul şi din lacrimile sale s-a format un izvor. Fiind urmărită de soldaţi, Meng Jiangnv a luat o stâncă a muntelui şi a aruncat-o. Stânca a format un paravan, împiedicându-i pe soldaţi. Pe drum, femeia s-a întâlnit cu un meşter pietrar, pe care l-a rugat să facă o groapă în piatră în care a depus rămăşiţele pămînteşti ale soţului, pe care a păzit-o până şi-a dat duhul. Localicii au îngropat corpul femeii împreună cu cel al bărbatului său în grota de piatră. Au construit lângă grotă şi un templu cu o statuie a femeii, pentru a cinsti memoria acestei perechi, iar templul a căpătat denumirea templul Meng Jiangnv.

Această poveste, care se aseamănă într-o oarecare măsură cu legenda Meşterului Manole din România, a circulat pe cale orală timp de mii de ani în China. Ea reprezintă atât o acuzaţie la adresa dominaţiei crunte a primului împărat al dinastiei Qin, cât şi o reflectare a muncii grele şi a înţelepciunii chinezilor legate de construirea Zidului Chinezesc.

Impăraţii din dinastiile ulterioare au continuat să construiască şi să repare Marele Zid, în special în dinastia Ming (secolele 14-17), pentru oprirea invaziei mongolilor şi a altor etnii dinspre nord. Marea majoritate a porţiunilor zidului pe care le vedem astăzi au fost construite în timpul dinastiei Ming.

Zidul de la Badaling, din apropiere de Beijing, reprezintă una din porţiunile cele mai bine conservate şi mai reprezentative. Zidul magnific se întinde şerpuitor pe creştetul lanţurilor muntoase. Pe zid se găseşte la un interval de 200-300 de metri câte un turn de semnalizare cu fum. Pe zidul propriu zis sunt creneluri de observare şi de tragere şi multe alte construcţii de apărare.