Calendarul tradiţional chinezesc este, după cum se ştie, cea mai veche formă de înregistrare cronologică cunoscută în lume. A luat naştere în perioada domniei împăratului Huangdi, mai precis în anul 2637 î.e.n, deci în urmă cu aproape 4.700 de ani.

Este fondat în principal pe credinţa că astrul nopţii, prin forţa sa de atracţie magnetică, exercită o mare influenţă asupra omului şi aşa se şi explică de ce în popor se spune că este un calendar lunar. Dar noţiunea nu este exactă, deoarece calendarul delimitează lunile după momentul ridicării unei constelaţii în partea opusă asfinţitului soarelui, prima zi a unei luni fiind ziua în care elipticul soarelui şi al lunii este egal. Aşa că este vorba mai degrabă de un calendar lunar şi totodată solar.

Mai trebuie să notăm că, în China antică, se cunoşteau cinci planete, şi anume a aurului care corespunde astăzi planetei Venus, a lemnului – Jupiter, a apei – Mercur, a focului – Marte şi a pământului – Saturn. În secolul al 21-lea î.e.n., o rotaţie a planetei Jupiter era considerată drept un an. Numai că Anul Nou nu are o poziţie fixă. Un an este împărţit în 12 luni. O lună obişnuită are 29 de zile, iar una mare 30 de zile. Deci, un an are 354 sau 355 de zile, cu 10 -- 11 zile mai puţin decât anul tropical. Aşa că, din când în când, este necesar să se adauge unui an şi o a 13-a lună. Regula este ca în 19 ani să apară 7 ani cu câte 13 luni.

În calendarul tradiţional chinezesc se foloseşte o metodă specială de numerotare cronologică a anilor în cicluri. Un ciclu are 60 de ani şi este alcătuit prin combinarea celor 10 Tian-Gan (tulpini cereşti) cu cele 12 Di-Zhi (ramuri pământeşti).

Originea acestei forme de înregistrare cronologică prin ciclul de 60 de ani s-a pierdut în negura istoriei. La începutul dinastiei Han de acum peste 2000 de ani, strămoşii noştri au atribuit ca simbolul celor 12 semne „ramuri pământeşti", câte un animal. Dar de ce au fost tocmai alese aceste douăsprezece animale din lumea celor fără grai, ca simboluri zodiacale? În China antică, calul, bivolul, berbecul, cocoşul, câinele şi porcul sunt nelipsite într-o gospodărie prosperă. Dragonul este un animal mitologic foarte preţuit, iar şarpele este supranumit „pui de dragon". Tigrul şi maimuţa simbolizează în zodiacul chinezesc ferocitatea, respectiv inteligenţa.

Dar, de ce şobolanul – acest animal departe de a fi drăguţ - se numără printre celelalte 11, ba mai mult decât atât, el este aşezat chiar pe primul loc? O legendă spune că la începutul începuturilor, Cerul şi Pământul nu se desprinseseră încă, având o formă ciudată, aidoma unui ou uriaş. A apărut apoi şobolanul, acest rozător înnăscut, şi a reuşit să facă o gaură pe coaja „acestui ou". Oul s-a spart şi din el au început să curgă fel şi fel de lichide. Unele dintre ele, mai tulburi şi mai grele, s-au sedimentat, formând pământul, altele mai limpezi şi mai uşoare, s-au înălţat, formând cerul. Datorită acestui merit, se pare, primul semn zodiacal a fost atribuit şobolanului.

Potrivit ciclului zodiacal chinezesc, perioada 9 februarie 2005 – 29 ianuarie 2006 după calendarul gregorian va fi numit Yiyou, anul cocoşului. Cu ocazia Anului Nou Chinezesc, care va cădea de data aceasta la 9 februarie 2005, adresăm tuturor ascultătorilor şi prietenilor români şi moldoveni, sincere urări de bine şi sănătate. Anul cocoşului să vă aducă cât mai multe împliniri şi ... o „punguţă doldora de bani"!

Li Jiayu