Dragi prieteni, China și România sunt țări prietene. Între ele există o prietenie tradițională. În ultimii ani, această prietenie a cunoscut o nouă dezvoltare în toate domeniile, cooperarea în domeniile comercial și producție intensificîndu-se. Frecventele vizite reciproce la nivel înalt din ultimii ani au impulsionat și mai mult legăturile economice între țările noastre. Recent, directorul pentru Europa de Est al Departamentului Europa din cadrul Ministerului Comerțului, domnul Zhou Guancha, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. În minutele următoare vă invităm să ascultați acest interviu:
Corespondent: Domnule Zhou Guanchao, dv v-ați ocupat de mai mulți ani de relațiile economice cu România. Ne puteți face o scurtă prezentare a evoluției relațiilor economice și comerciale între China și România, mai ales în ultimii ani?
Zhou: Între China și România există o relație tradițională de colaborare economică și comercială. Schimburile comerciale dintre țările noastre au început în 1950 imediat după stabilirea relațiilor diplomatice între China și România. Firmele ambelor țări au demarat multe operațiuni comerciale și proiecte de colaborare economică și tehnică, majoritatea lor fiind realiazate în cadrul acordurilor interguvernamentale. Din anii 90, datorită schimburilor ce au intervenit în sistemul economic al celor două țări, au fost zdrobite mecanisme vechi de colaborare economică și comercială. Dar schimburile comerciale nu s-au întrerupt niciodată. Trebuie să spun că dacă în primii ani după stabilirea relațiilor diplomatice volumul schimburilor comerciale bilaterale a fost foarte mic, stituându-se la câteva zeci de mii de dolari SUA, în ultimii ani însă datorită eforturilor depuse de ambele părți, relațiile economice și comerciale s-au dezvoltat în condiții sănătoase. Volumul comercial bilateral a crescut considerabil. În 2003, acest volum a fost de 976 milioane de dolari SUA, iar în 2004 volumul schimburilor comerciale dintre țările noastre a ajuns la 1,38 miliarde dolari SUA, înregistrând o creștere de 41,9%.
Guvernul chinez acordă o mare atenție dezvoltării relațiilor economice și comerciale cu România. Cu toate rezultatele obținute, cred că există încă un mare potențial în dezvoltarea acestor relații. Și suntem convinși că cu sprijinul noului guvern român, vom reuși să promovăm relațiile economice și comerciale pe o nouă treaptă.
Corespondent: Relațiile economice dintre China și România s-au concretizat în inițierea multor proiecte pentru realizarea unor obiective de cooperare în producție, precum fabrici de țigări, de confecții etc. În ce stadiu se află aceste proiecte?
Zhou: România este țara unde am obținut cele mai bune rezultate în implementarea strategiei de ieșire către exterior în centrul și estul Europei, cu investiții chinezești atât în domeniul de producție, cât și în cele de infrastructură și tehnologie de vârf. Sunt în plină dezvoltare fabrici de prelucrare a lemnului, de asamblare a bicicletelor și televizoarelor color, precum și fabrică de țigări și cea de confecții, înființate de societăți chineze în România, aducându-și contribuții cuvenite la relansarea economiei românești și crearea locurilor de muncă. Efectele economice și sociale generate de aceste proiecte sunt pozitive.
Corespondent: România va deveni membru al Uniunii Europene în anul 2007. În opinia dv., cum vor evolua relațiile economice și comerciale dintre țările noatre după aderarea României la UE?
Zhou: În ultimii ani România este angajată într-un plin proces de aderare la UE, iar eforturile părții române au dat deja rezultate îmbucurătoare. UE a agreat deja ca România să intre în UE în 2007. aderarea la UE va favoriza dezvoltarea economiei României, ridicându-i competitivitatea produselor. În acest sens, aderarea României la UE va lărgi aria de cooperare între firmele țărilor noastre, scoțând în evidență complementaritatea economiilor celor două țări. Suntem ferm convinși că odată cu aderarea României la UE, se vor crea mai multe oportunități pentru firmele țărilor noastre să coopereze în domeniul economic și comercial în noile condiții ale ecoonomiei de piață.
|