 Etnia tibetană are în prezent o populație de aproape 4,6 milioane de oameni și trăiește în principal în Regiunea Autonomă Tibet și în județele autonome tibetane din provinciile Qinghai, Gansu, Sichuan și Yunnan. Tibetanii au propria lor limbă, împărțită în 3 dialecte. Majoritatea populației crede în lamaism.
Strămoșii tibetanilor locuiau pe cursul mijlociu al Fluviului Yaluzangpu. Săpăturile arheologice au descoperit vestigii ale acestora din epocile paleolitică și neolitică. În secolul al 6-lea, conducătorul tribului Yalong din zona Shannan a regiunii Tibet a reușit să unească toate triburile din zonă. A fost momentul când comunitatea tibetană a intrat în orânduirea sclavagistă. În secolul următor, Songtza Gambo a reușit să unească întreaga regiune a Tibetului, formând un regat cunoscut sub numele de Turfan. Unirea între Songtza Gambo și prințesa Wencheng din dinastia Tang a jucat un rol important în dezvoltarea acestei etnii. În vremea dinastiei Yuan ( 1026 ? 1368) Tibetul a fost subordonat administrării centrale. Guvernele dinastiei Qing, ultima dinastie din China feudală, au început să desemneze funcțiile religioase din Tibet: dalai lama și Benchan Erdeni, formând astfel guvernul local al regiunii și trimițând și un reprezentant în Tibet. În anii'50 ai secolului trecut, aici mai dăinuia sistemul iobăgiei. Reforma democratică a început în Tibet în anul 1959, după care masele populare de aici au devenit cu adevărat stăpâne ale sorții lor.
|
