 Etnia tibetană are în prezent o populaţie de aproape 4,6 milioane de oameni şi trăieşte în principal în Regiunea Autonomă Tibet şi în judeţele autonome tibetane din provinciile Qinghai, Gansu, Sichuan şi Yunnan. Tibetanii au propria lor limbă, împărţită în 3 dialecte. Majoritatea populaţiei crede în lamaism.
Strămoşii tibetanilor locuiau pe cursul mijlociu al Fluviului Yaluzangpu. Săpăturile arheologice au descoperit vestigii ale acestora din epocile paleolitică şi neolitică. În secolul al 6-lea, conducătorul tribului Yalong din zona Shannan a regiunii Tibet a reuşit să unească toate triburile din zonă. A fost momentul când comunitatea tibetană a intrat în orânduirea sclavagistă. În secolul următor, Songtza Gambo a reuşit să unească întreaga regiune a Tibetului, formând un regat cunoscut sub numele de Turfan. Unirea între Songtza Gambo şi prinţesa Wencheng din dinastia Tang a jucat un rol important în dezvoltarea acestei etnii. În vremea dinastiei Yuan ( 1026 ? 1368) Tibetul a fost subordonat administrării centrale. Guvernele dinastiei Qing, ultima dinastie din China feudală, au început să desemneze funcţiile religioase din Tibet: dalai lama şi Benchan Erdeni, formând astfel guvernul local al regiunii şi trimiţând şi un reprezentant în Tibet. În anii'50 ai secolului trecut, aici mai dăinuia sistemul iobăgiei. Reforma democratică a început în Tibet în anul 1959, după care masele populare de aici au devenit cu adevărat stăpâne ale sorţii lor.
|
