Yao Xueyin, cu numele original Yao Guansan, cunoscut scriitor chinez din perioada modernă şi contemporană, s-a născut în 1910 în judeţul Dengxian, provincia Henan din centrul Chinei. Din cauza condiţiilor materiale modeste, a fost nevoit să abandoneze învăţătura pe când era în clasa I a ciclului mediu de învăţământ. Nu după mult timp a fost luat cu forţa de către o bandă de tâlhari care l-au ţinut întrei ei timp de circa 100 de zile. Această experienţă cu totul neobişnuită a devenit ulterior materialul pentru scriitor în crearea romanului autobiografic ?Nopţi fără sfârşit". În 1929 a fost admis prin examen la Facultatea de Drept a Universităţii Henan şi tot de atunci a început să publice opere literare sub pseudonimul ?Yao Xueyin". În 1931, ca urmare a participării la manifestaţia studenţească de protest a fost exclus din universitate. De atunci a început să-şi completeze studiile fără profesor şi să publice concomitent povestiri, poeme în proză şi eseuri. După cucerirea Beijingului de către trupele invadatoare japoneze Yao Xueyin se întoarce în provincia Henan, unde conduce săptămânalul ?Fengyu" (Vântul şi ploaia) şi pleacă pe frontul de luptă ca să realizeze reportaje. Aceste scrieri urmează să fie reunite în volumul ?Însemnări pe câmpul de război".

În 1938 Yao Xueyin soseşte la Hankou (Wuhan de astăzi), unde continuă să se ocupe de activitatea culturală pusă în serviciul războiului de rezistenţă. Povestirea ?Lipseşte o jumătate de car de fân" publicată aici, s-a bucurat o înaltă apreciere din partea personalităţilor din cercurile cultural-artisitce. În 1941 a condus în zona Dabieshan, bază de sprijin a revoluţiei chineze, periodicul cultural-artistic ?Cultura Zhongyuan". Un an mai târziu a sosit în Chongqing, fiind ales membru al Consiliului Asociaţiei Naţionale de Rezistenţă a Oamenilor de Literatură şi Artă din China şi numit şef adjunct al departamentului de cercetare a creaţiei. În 1945 îl găsim pe Yan Xueyin în judeţul Santai, provincia Sichuan, unde lucrează în calitate de conferenţiar la Universitatea din Nord-Est strămutată din regiunea ocupată de invadatorii japonezi.

După victoria în războiul poporului chinez de Rezistenţă împotriva Agresiunii Japoneze, scriitorul se deplasează la Shanghai unde este numit prorector al Institutului de Litere al Universităţii Huaxia. Din operele publicate în această perioadă notăm volumul de reportaje literare ?Concertul de april", romanele ?Iubire în anii de război", ?Răsaduri noi", ?Sezonul călduţ cu flori splendide", ?Nopţi fără sfârşit", volumul de studii ?Cum s-a scris romanul " şi monografia ?Lu Rongxuan". Ca rezultat al studiului asupra evoluţiei istorice a dinanstiei Ming, a publicat lucrările ?Garda cu halate de brocart de la începutul dinastiei Ming" şi ?Biografia împăratului Chongzhen din Ming". Ca tematica principală a creaţiei sale Yao Xueyin abordează cu predilecţie lupta dusă de ţărani împotriva represiunii crunte a clasei dominante şi schimbarea mentalităţii lor în această luptă, adăugând galeriei de personaje a noii literaturi chineze un mare număr de eroi antentici. Prin stilul său simplu şi natural, limbajul viu, Yao Xueyin a adus o contribuţie de seamă la popularizarea literaturii şi artei chinezeşti.

După proclamarea Republicii Populare Chineze Yao Xueyin s-a întors în Zhengzhou, reşedinţa provinciei sale natale, Henan. Ulterior s-a mutat la Wuhan devenind scriitor profesionist. În 1957 a fost etichetat în mod nejustificat ca ?element de dreapta", dar reabilitat în 1960. Tocmai în această situaţie deosebit de grea a început crearea operei sale reprezentative, romanul (în trei volume) ?Li Zicheng". Cartea, având o tematică vastă, personaje bine individualizate şi o profundă încărcătură tragică, redă în mod viu războiul de mare anvergură dus de ţăranii răsculaţi în frunte cu Li Zicheng pentru răsturnarea dinastiei feudale Ming. După apariţia în 1963 a primului volum al romanului acesta, a fost tradus imediat în japoneză şi a fost laureat cu premiul cultural conferit în comun de către Ministerul Culturii şi Ministerul de Externe din Ţara Soarelui Răsare. Volumul 2, apărut în 1976, a câştigat Premiul Mao Dun pentru literatură (prima ediţie, 1982). (sfârşit)