Săptămâna trecută v-am prezentat ritualuri legate de Sărbătoarea Primăverii – Anul Nou Chinezesc - la naţionalităţile han, manciuriană, coreeană şi mongolă. Astăzi vă vom vorbi despre datinile şi obiceiurile altor minorităţi legate de această sărbătoare.

Manifestările sărbătoreşti prilejuite de Anul Noul Chinezesc sunt diverse: dansul leului, dansul dragonului, mersul pe piciorange şi bărcuţelor pe uscat. În unele localităţi se mai organizează şi ceremonii rituale şi de jertfă pentru strămoşi şi divinităţi pentru a asigura un an norocos şi mănos.

Tibetanii au calendarul lor propriu. În noaptea lor de revelion, organizează un festival de „Dans al vrăjitorilor în transă" la care oamenii dansează mascaţi pentru izgonirea celor rele din anul încheiat şi întâmpinarea lucrurilor noi şi frumoase din anul ce vine. Dacă faceţi o vizită la o gospodărie tibetană în perioada sărbătorii, veţi fi primiţi cu o ospitalitate deosebită, veţi fi serviţi cu rachiu din orz special şi ceai cu unt. Populaţiile de etniile hui, uigură şi kazahă au săbătoarea lor proprie – corban – o sărbătoare a musulmanilor din întreaga lume.

La etnia Zhuang, sărbătoarea durează trei zile, din ajunul anului nou până în a doua zi a acestuia. Înainte de noaptea anului nou, toţi membrii familiei trebuie să se întoarcă în casa părintească. La cina de revelion se servesc tot felul de bunătăţi. Mâncarea pentru a doua zi – deci prima zi a noului an, trebuie să fie preparată în ajun şi simbolizează recolta bună din anul ce începe. În noaptea respectivă în toate gospodările de etnie zhuang se face un foc mare în sobă care arde toată noaptea. Musafirilor veniţi în primele două zile li se serveşte orez vâscos învelit în frunze de bambus şi fiert în aburi cu umpluturi de carne, curmale sau fasole roşie. Distracţiile prilejuite de această sărbătoare includ învârtitul titirezului, săritul cu coarda, întreceri de tot felul şi spectacole. Se organizează şi un festival de aruncare a pungii brodate. Este un fel de joc în care băieţii şi fetele, împărţiţi în două grupuri, stau faţă în faţă la o distanţă de circa 50 de m şi aruncă punga către grupul celălalt. Cei care aruncă în afara liniei de marcaj sau care nu reuşeşte să prindă cu mâna punga aruncată de celălalt grup, pierd jocul.

La populaţia Tujia, sărbătoarea începe în ultimele două zile ale anului ce se încheie. Prima zi se numeşte Anul Mare, iar a doua zi, Anul Mic. În noaptea de revelion în toate gospodăriile se aprinde o creangă care va arde toată noaptea şi în jurul căreia va sta de veghe toată familia ascultând pe bătrânul casei care povesteşte. Începând din a treia zi şi până în a 17-a, se organizează un mare festival cunoscut ca „dansul Baishouwu". Este un dans trediţional de mare amploare, la care participă câteva zeci de mii de oameni. Se organizează într-un spaţiu special amenajat, în mijlocul căruia, la loc de cinste este aşezată statuia regelui celor 8 triburi şi a soţiei sale. Înaintea dansatorilor se găseşte un catarg înalt de 24 de m, pe care se atână două steaguri, unul cu un dragon şi celălalt cu un fenix. La vârful se află un cocor alb gata de zbor. În ziua respectivă locuitorii etniei Tujia se grupează după numele de familie sau de sat. Numărul membrilor fiecărui grup care se aliniază, poate fi diferit, însă trebuind să existe cel puţin o persoană care ţine steagul, una pentru ritual, un dansator şi un instrumentist.

Festivalul începe cu o ceremonie rituală. După aceea se trag 3 încărcături de artificii zgomotoase. Este momentul când toată lumea începe să danseze, dirijată de cel care a susţinut ceremonia rituală. Ei ţin în mână steaguri triunghiulare – tot cu desene de dragoni şi altele cu fenicşi. Aceste steaguri au patru culori – roşu, albastru, alb şi galben. Cei cu steagurile albe cu dragoni şi cu cele roşii cu fenicşi se află în fruntea coloanei. Dansul exprimă originea neamului omenesc, strămutarea etniei Tujia, activităţile agricole, scene de război şi din viaţa cotidiană. Festivalul „Dansul Baishouwu" a devenit acum un fel de adunare festivă pentru schimburi culturale şi economice în zonele populate de minoritatea Tujia.

În afară de aceasta, la etnia Tujia se mai organizează cu ocazia Sărbătorii Primăverii şi alte manifestări, precum dansul cu lampioane, dansul leului, spectacole cu opere locale şi conpetiţii de Wushu.

Stimaţi ascultători, în cadrul rubricii noastre de astăzi v-am vorbit despre datinile şi obiceiurile prilejuite de Sărbătoarea Primăverii – Anul Noul Chinezesc – la etniile tibetană, zhuang şi tujia. Vom continua săptămâna viitoare. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie.