Vestul Chinei se întinde pe o suprafaţă largă ,fiind foarte bogat în diferite resurse naturale. De la demararea în anul 2000 a programului de acţiuni voluntare pentru exploatare şi dezvoltare a vestului Chinei, economia din zonă care era înapoiată în comparaţie cu alte provincii chineze, a început să se dezvolte într-un ritm rapid faţă de perioada anterioară. În utlimii ani, noţiunea de Vest al Chinei este strâns legată de numele voluntarilor chinezi. În ediţia de astăzi vă facem cunoştinţă pe unul dintre aceşti voluntari cu numele Huang Xiao.

În satul Dalin din provincia Guizhou din sud-vestul ţării, corespondentul postului nostru de radio l-a găsit pe Huang Xiao. Nu e înalt şi e puţin gras. Huang Xiao tocmai stătea la taifas cu un bătrân din acest sat. Tânărul, îmbrăcat în stil de student, face mari eforturi pentru a-i elibera pe ţăranii de aici de sărăcie.

După ce a absolvit iulie 2003 facultatea de bioinginerie din cadrul Academiei Agricole din provincia Hunan, Huang Xiao s-a înscris la Programul pentru Vest, renunţând la şansa de a lucra într-o companie de tehnologii biologice din oraşul Jinan şi a părăsit oraşul Changsha, unde a trăit şi a învăţat peste 20 de ani.

Mama lui a fost foarte îngrijorată de plecarea fiului său care îşi părăsea pentru prima dată părinţii. Dar Huang Xiao voia să facă ceva cu ceea ce a învăţat până atunci pentru oamenii săraci din zona muntoasă. El a ne-a spus -----------banda 1 --------------------

„Mama se opunea foarte tare deplasării mele în vestul Chinei. Eu sunt idealist . Nu vreau să trăiesc degeaba . Trebuie să fac ceva pentru vestul ţării . Dacă prin eforturile mele , viaţa săracă a ţăranilor de acolo se va schimba câtuşi de punţin , atunci mă voi bucura foarte mult."

În prezent, numărul studenţilor care au procedat la fel ca Huang Xiao este de circa 20 de mii. De obicei ei lucrează voluntar în vest 1-2 ani. În viitor în fiecare an peste 10 mii de studenţi de acest gen vor pleca în vest ca să sprijine dezvoltarea economică, medico-sanitară culturală, şi a educaţiei .

Locul unde lucrează Huang Xiao este la câteva sute de km distanţă de oraşul său natal Changsha. Este un sat izolat, în pustietăţi şi greu accesibil. Văzând că viaţa de acolo este aşa de săracă , Huang Xiao ne-a spus: ---------------------banda 2 -----------------------

„Trebuie să fac ceva pentru ei. Cu toate că eu nu sunt bogat. Dar mai am ceva bani de buzunar. Iar ei, în afară de hrană, nu –i pot susţine pe copiii lor să meargă la şcoală ."

Ţăranii de aici trăiesc din cuvltivarea porumbului şi cartofilor, care au valoare economică relativ mică . Ei nu pot să câştige bani din cultivarea acestora. Ţăranii nu sunt pregătiţi cu cunoştiinţe ştiinţifice agricole şi nu prea au acces la informaţii în acest domeniu. Cu toate că ei vor să schimbe situaţia proastă în care se află , nu ştiu cum. Huang Xiao vrea să organizeze împreună cu alţi studenţi prieteni de ai săi o şcoală de seară pentru ţărani în vederea soluţionării dificultărilor cu care se confruntă în activităţile lor agricole.

Astăzi ne oprim aici. Continăm mîine tot pe această temă.