Bing Xin (inima candidă), pseudonimul lui Xie Wanying, mare maestră în literatura chineză modernă şi contemporană. Contribuţiile sale sunt deopotrivă remarcabile în proză, poezie, în literatura pentru copii ca şi în traducerea literară. În 1932 când scriitoarea era încă tânără, i-a apărut ciclul „Bing Xin – Opere complete" în trei volume (1. povestiri şi nuvele, 2. poezii, 3. poeme în proză). Apariţia în 1995 a unei noi ediţii completate -- „Bing Xin --- Opere complete" în 8 volume prilejuită de cea de-a 95-a aniversare a scriitoarei, a fost un eveniment deosebit pentru literatura chineză. La colocviul festiv organizat cu această ocazie au participat mai toate personalităţile proeminente ale culturii şi literaturii chineze care au adus călduroase elogii realizărilor uriaşe şi inimii mari, plină de iubire a lui Bing Xin.

Viaţa şi personalitatea scriitoarei sunt cu totul impresionante. Datorită inimii sale curate, generoase, pline de dragoste faţă de poporul şi patria sa, Bing Xin rămâne autoarea cea mai iubită şi respectată de publicul cititor şi poporul chinez. A înregistrat câteva recorduri în viaţa sa legendară. A fost cea mai longevivă scriitoare din China contemporană, având aceeaşi vârstă cu secolul al 20-lea (născut în 1900 şi trecută în nemurire în 1999). A fost prima scriitoare chineză căreia i s-au tipărit „Opere complete" pe când era încă la tinereţe (în 1932). Şi în plus, în ţara noastră, numărul caselor memoriale dedicate scriitorilor moderni şi contemporani numără, după cum ştim noi, mai puţin de 50, toate fiind amenajate după ce aceştia au încetat din viaţă, de obicei în locuinţele lor. Dar Bing Xin deţine în acest sens un record în China şi nu numai, pentru că i s-a amenajat în mod special o casă memorială pe când scriitoarea era încă în viaţă.

Bing Xin s-a născut în familia unui ofiţer de marină, în provincia Fujian. A studiat la Beijing. A participat cu entuziasm la mişcarea democratică, antifeudală şi antiimperialistă de la 4 mai 1919. Din acelaşi an datează şi debutul său literar „Două familii", căruia i-au urmat „Singuratică şi amărâtă", „Plecarea din ţară" şi alte proze scurte ce abordează problemele sociale ale vremii. Concomitent, influenţată de operele lui Tagore, a creat mai multe poezii sucrte. Maniera acestor creaţii în stil migălos, cristalin şi gingaş, reunite în volumele „Nemărginirea-n stele" şi „Apa de primăvară", a devenit un stil influent pe vremea aceea, numit de contemporanii ei „stilul apei de primăvară". În 1921 a aderat la Societatea de Literatură şi a publicat volumele de proză scurt㠄Zâmbet" şi „Întâmplări din trecut". După ce a absolvit în 1923 Facultatea de Literatură a Universităţii Yanjing (Universitatea Beijing de astăzi), s-a dus să-şi completeze studiile în Statele Unite. Corespondenţele trimise în această perioadă unei reviste literare din ţară, reunite în volumul „Către cititori mici" au făcut-o celebră. Aceste texte de prezentare pentru copii chinezi a Americii au atins o ţinută artistică mai înaltă decât poeziile autoarei. Scriitura elegantă, graţioasă, vie, cursivă şi expresivă este apreciată de critica literară ca „stilul lui Bing Xin" şi a avut influenţă asupra mai multor generaţii de creatori de valori spirituale din ţara noastră.

După ce a obţinut în 1926 diploma de master în literatură în America, scriitoarea se întoarce în China şi funcţionează ca profesor simultan la Universităţile Beijing şi Qinghua. Prozele publicate „Reîntoarcere în miazăzi", „Fetiţa iernii" şi altele, explorează în prounzime realitatea socială. În perioada războiului de rezistenţă antijaponez, Bing Xin s-a ocupat la Kunming şi Chongqing de creaţia literară şi de activitatea de propagandă culturală pentru salvarea naţională. În 1946 se duce în Japonia şi predă literatura la Universitatea Tokyo. Revenită în ţară în 1951, Bing Xin a îndeplinit funcţiile de membru al colegiului redacţional al revistei „Literatura poporului", membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor şi vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale a Oamenilor de Literatură şi Artă din China. În prozele „După reîntoarcere", „Din nou către cititori mici", „Primăvara trezită de noi", „Odă florilor de cireş", „Spicuiri", „Seninătatea bătrâneţii", „Pentru a treia oară către cititori mici" şi altele publicate în această perioadă înfăţişează cu măiestrie viaţa policromă a Chinei Noi. Pe plan artistic scriitoarea continuă să etaleze im stil orginal. Nuvela „Cuib fără pui" a fost laureată cu premiul pentru cele mai valoroase proze scurte în 1980. În acelaşi an culegerea de opere pentru copii „Lampionul portocaliu" a câştigat premiul naţional acordat operelor literare pentru copii. Dintre operele de traducător ale lui Bing Xin menţionăm „Profetul" şi „Nisipuri şi spume" de Jubran Khalil Jubran, „Gitangal" şi „Grădinarul" de Rabingdranath Tagore şi altele.

„De ai iubire, ai totul", această deviză a călăuzit-o pe Bing Xin pe tot drumul vieţii sale. După trecerea în nemurire a scriitoarei, statul şi poporul chinez au apreciat-o în necrolog drept „eminent maestru în literatură al Chinei secolului 20, devotat patriot, renumit activist social şi apropiat prieten al Partidului Comunist Chinez". Ea şi-a dedicat toată energia şi iubirea copiilor, patriei şi poporului, societăţii şi lumii întregi.