Dragi prieteni, la microfon Lin. (sunet 1) Ascultaţi un fragment dintr-o operă tradiţională stil Beijing, intitulat "Bajiaogu" (Toba octogonală). Acest stil de operă se cântata pe străzile capitalei Beijing acum peste o sută de ani. Oamenii în vârstă din Beijing mai ştiu şi acum să cânte din ea.

Melodiile din operă sunt acompaniate în principal de un instrument de percuţie în formă octogonal㠖 bajiaogu - de la care stilul şi-a luat numele. Bajiaogu este un instrument muzical foarte răspândit în nordul Chinei. Este făcut din lemn şi are o formă octogonală echilibrată ce reprezintă cele 8 grupuri ale populaţiei manciuriene. Una din cele două feţe este învelită cu piele şarpe de boa, simbol al unităţii statului. Cele trei piese din bronz atârnate la fiecare colţ reprezină naţionalităţile manciuriană, mongolă şi chineză (han).

Manciurienii sunt cunoscuţi la Beijing drept urmaşii lui Baqi. Şi aşa se numesc şi ei înşişi. Sistemul Baqi a fost baza societăţii manciuriene din dinastia Qing (1616-1911). Acum peste 300 de ani, manciurienii au fondat ultima dinastie din istoria feudală a Chinei – Qing. Pentru o guvernare mai uşoară, s-a întemeiat Baqi – un sistem de organizare a armatei şi de înregistrare a stătii civile pentru populaţia manciuriană potrivit căruia aceştia erau împărţiţi în 8 grupuri. În timpul războiului toţi membrii unui grup deveneau automat militari, iar şefii acestora preluau funcţia de comandanţi ai steagurilor cum se mai numeau cele 8 grupuri. Aproape toate operele tradiţionale din Beijing sunt adaptate după cântecele care circulau în armata manciuriană, dat fiind că după ce luptătorii se retrăgeau din armată, întorcându-se la Beijing, ei continuau să cânte ce cântaseră în armată. Cântecele au pătruns la curtea imperială şi au plăcut împăratului, care a permis deschiderea unor localuri speciale pentru interpretare. În felul acesta „tobă octogonală" pe care am auzit-o la începutul rubricii, a avut un loc unde să fie ascultată. Potrvit ordinului dat de împărat, locurile unde se cânta bajiaogu trebuia să fie deschise gratuit şi numai în timpul liber. Acest ordin al împăratului dat acum 150 de ani este respectat şi în zilele noastre. Amatorii acestui fel de operă locală se distrează şi îşi împărtăşesc reciproc experienţa în interpretare în aceste locuri amenajate special.

Într-o zi am fost într-un astfel de local. Într-o sală amenanjată într-un cartier de locuinţe din Beijing, am văzut circa 20 de persoane cu vârste de peste 60 de ani. ( sunet 4) Un bătrân cântă cu tot sufletul, ţinând în mână toba octogonală. Cel care îl acompaniază este un orb, dar cântă cu mare dibăcie la o chitară cu trei corzi. Interpretul are 81 de ani, fiind decanul de vârstă al celor prezenţi. Îi place foarte mult acest stil de operă. Îi pare rău că tinerilor de noua generaţie nu le plac operele tradiţionale. Este păcat. Bajiaogu este o moştenire preţioasă, nu trebuie să o abandonăm.

Poate acest stil de operă nu este pe placul tinerilor noştri. Dar sunt şi excepţii. Acolo am văzut şi tineri amatori de bajiaogu. Hai să-i auzim şi pe aceştia. ( sunet 6)

Tocmai datorită persistenţei manciurienilor la Beijing acest stil de operă tradiţională a putut fi păstrat până astăzi şi sperăm că acesta va fi dezvoltat în continuare şi în viitor.

Stimaţi ascultători, în cadrul rubricii noastre de astăzi, v-am vorbit despre unul din stilurile operei tradiţionale din Beijing – bajiaogu. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţi şi vă spune la revedere, pe săptămâna viitoare.