Doamna Bi Shumin este un scriitor care a stârnit atenţia cititorilor şi criticilor din China zilelor noastre. Creaţiile ei literare care abordează ca temă principal㠄moartea şi dragostea", sunt nişte meditaţii asupra sensului vieţii şi morţii şi pun pe gânduri pe toţi cei care le citesc.

Bi Shumin are 51 de ani. Se îmbracă simplu, dar elegant. Pe faţa ei rotundă poartă mereu un zâmbet. Însă în operele ei literare apar des termeni precum „chin", „moarte", „viaţă" sau „crunt". Aceasta se datoreşte experienţei sale destul de bogate de viaţă.

Bi Shumin a intrat în armată în serviciul medical în anul 1969, când avea numai 16 ani, şi următorii 11 ani a servit într-o unitate militară staţionată într-o localitate din Tibet, numită Ali, aflată la o altitudine de peste 5000 de metri deasupra nivelului mării. În calitatea sa de cadru medical şi soldat Bi Shumin a trebuit să se confrunte nu numai cu condiţii naturale foarte dificile şi cu monotonia vieţii, dar şi cu moartea colegilor de armată, pentru că expuşi la mare altitudine într-o asemenea zonă nepopulată, flăcările vieţii par lipsite de orice vigoare normală, putându-se stinge în orice clipă. Această experienţă a înzestrat-o cu talentul de a descrie starea psihică în romanele şi nuvele ei ulterioare.

Transferată şi revenită la Beijing în anul 1980, Bi Shumin a continuat să lucreze ca medic. Dar munca de la spital o expunea în continuare situaţiei de a „gusta" zilnic durerea luptei între viaţă şi moarte. A simţit că avea multe de spus şi aşa s-a apucat să scrie. Atunci avea deja 35 de ani.

„Aveam o vârstă destul de mare când am început să scriu. Atunci simţeam că aveam prea multe de spus. De aceea am hotărât să renunţ la profesia mea de medic ca să-mi pot concentra toate eforturile spre creaţiile literare."

Romanul de debut al lui Bi Shumin „S-au stins flori fragede" este inspirat din viaţia sa în armată în regiunea vestică a Chinei şi povesteşte un eveniment şocant. Într-o perioadă specială, pentru a răspunde cerinţelor unor conducători, o divizie mobilă a început să facă instrucţie militară în Munţii Kunlun, unul dintre cele mai înalte lanţuri de munţi din lume. Ca urmare, tineri soldaţi, plini de vitalitate, îşi pierdeau viaţa unul după altul într-o asmosferă solemnă, odihnindu-se veşnic într-un patou acoperit permanent de zăpadă. Romanul abordează o temă foarte grea şi într-o manieră impunătoare autoarea romanului pune cititorii în pulia unor meditaţii asupra pierderii de vieţi umane şi despre sufletul, exprimându-şi totodată o mare preţuire şi grija pentru viaţa omenească.

Bi Shumin este o scriitoare prolifică. Cu toate că şi-a început cariera literară cam târziu, într-un interval de 10 ani a scris

felurite lucrări care însemnează peste 2 milioane de caractere chinezeşti (aproximativ 2500 de pagini), obţinând peste 30 de premii literare. Lucrările lui Bi Shumin abordează mereu două teme. Una se referă la viaţa militarilor – inspirată din experienţa sa în armată, ca de pild㠄Ultimul flacon miraculos", „Florile de gheaţă", şi alta constituie o panoramă a realităţii sociale pline de contradicţii, în volume cum ar fi „Acţinuea primitivă", „Bogăţia programată" etc. Graţie profesiei ei de medic şi experienţei ei în armată, lucrările lui Bi Shumi au mereu în centru viaţa omenească. Protagoniştii operelor ei sunt ori medici ori soldaţi. Romanele „Crearea de gene dătătoare de viaţă" şi „Salvarea sânilor" au împletit medicina, etica, dragostea, iubirea şi tehnologia de vârf, punând personajele ei în situaţii foarte dificile, generate de lupta între viaţă şi moarte, toate acestea făcând ca povestirile ei să fie extrem de captivante şi să pună cititorii pe gânduri. Lucrările lui Bi Shumin transformă grija pentru om, entuziasmul, regretul şi mila într-un calmant. De aceea criticii literari din China sunt de părere că operele ei sunt „străbătute de firul preocupărilor profunde despre viaţă".

În anul 1996 Bi Shumin a scris primul ei roman „Reţeta Roşie", care povesteşte cum doctoriţa Jian Fangning s-a sinucis la post, nemaiputând rezista vieţii umilitoare pricinuite de consumul din greşeală de droguri în timpul unor cercetări şi exploatării unor noi medicamente antidrog. Pentru a scrie acest roman, timp de câteva luni, Bi Shumin a vizitat centre de dezintoxicare a drogurilor şi a consultat multe materiale în domeniu, ţinând să-şi exprime preţuirea pentru viaţă.

„În timpul creaţiei, purtam mereu grijă pentru viaţă. Am lucrat mulţi ani ca medic şi nu pot să înţeleg de ce nu puţini tineri s-au lăsat pradă acestui complot alb. Ca scriitor, am datoria şi dorinţa să fac cunoscute cu pixul meu la tot mai mulţi oameni destinele acestor oameni, profitând de cunoştiinţele mele în medicină."

„Reţeta Roşie" este un roman foarte impresionant, reuşind să pătrundă în lumea lăuntrică a personajelor. Acest roman a fost adaptat ca serial TV şi a deşteptat mult interes în societate.

Proza scurt㠄Moartea programată" reprezintă cea mai importantă şi influentă lucrare în literatura chineză din anul 1994. Chinezii se feresc să vorbească de moarte. Dar Bi Shumin este de părere c㠄moartea este ultima etapă a vieţii omului". În această lucrare, Bi Shumin s-a imaginat un septuagenar, bolnav de cancer şi internat într-un spital, care acordă muribunzilor atât asistenţă medicală, cât şi psihologică, studiind astfel sentimentele şi lumea lăuntrică ale bolnavilor şi ale rudelor acestora. Bi Shumin a dat de înţeles că şi moartea poate fi demnă.

La vârsta de 46 de ani, când a ajuns la apogeul creaţiei, Bi Shumin a început să-şi pregătească doctoratul în psihologie, suspendând activitatea literară.

„Ca medic, trebuie să am contacte cu bolnavi. Iar ca scriitor, sub condeiul meu apar tot oameni împreună cu lumea lor lăuntrică, legăturile lor cu lumea, cu semenii lor şi cu ei înşişi. Cunoştiinţele de psihologie mă pot ajuta să înţeleg mai bine personajele mele."

După ce a obţinut doctoratul în psihologie, Bi Shumin a deschis şi o clinică psihologică la Beijing. Antologia de proză "De ce ne mai temem, dacă avem dragoste" cuprinde dialogurile ei fără reţinere cu prietenii. Aici dragostea are un sens foarte largă. Conform temperamentului reţinut şi retras al chinezilor, Bi Shumin a propus prin această antologie ideea că cuprinşi de dragoste, nu mai avem de ce să ne temem"