Stimaţi ascultători, „Arta războiului" este o lucrare măreaţă de teorie militară din antichitatea chineză, totodată una din cărţile antice chineze care a produs cea mai mare şi largă înrâurire în lume. Concepţiile strategice şi ideile filozofice expuse în această carte au fost şi sunt întrebuinţate pe scară largă în domeniile militar, politic şi economic. In ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vă prezentăm această lucrare.

„Arta războiului" a fost scrisă cu 2.500 de ani în urmă, fiind lucrarea de teorie militară cea mai timpurie din lume, cu 2.300 de ani mai devreme decât volumul „Despre război", scris de Clausewitz în Europa.

Pe autorul cărţii îl cheamă Sun Wu. El a fost un mare strateg din Epoca Primăverii şi Toamnei din China. El a fost denumit în mod elogios drept „Strateg sfînt". Pe vremea aceea, pentru a evita tulburările sociale, Sun Wu s-a refugiat în statul Wu şi a fost numit în funcţia de mare comandant. In fruntea unei armate de 30.000 de oameni, el a înfrânt armta statului Chu, cu un efectiv de 200 de mii. Victoria sa a zguduit toate principatele.

Făcând bilanţul experienţei din epoca în care a trăit şi din cele anterioare, Sun Wu a scris cartea „Arta războiului", în care a sintetizat o serie de principii ale legităţii militare cu caracter universal şi a preconizat un sistem complet al teoriei militare.

Cartea are 13 capitole, cu circa 6.000 de caractere chinezeşti. Fiecare capitol este centrat pe o idee. De exemplu, cel intitulat „Chibzuinţa" discută problema declanşării sau nu a unui război. Autorul a analizat profund relaţiile dintre război pe de o parte, şi politic şi economic pe de alta, şi a preconizat cei 5 factori primordiali care determină victoria sau eşecul în război şi anume: politicul, cerul, pământul, comandanţii şi legislaţia, factorul primordial fiind politicul. Capitolul „Operaţii militare" vorbeşte despre cum să se ducă un război. „Atacul", despre cum se iniţiază ofensiva asupra statului advers. „Atacul gândit" se referă la felul cum să se lanseze un atac. Autorul se pronunţă pentru obţinerea unui succes maxim cu pierderi minime. Se acţionează pentru cucerirea victoriei fără să se recurgă la folosirea forţelor, pentru învingerea inamicului fără ca războiul să dureze mai mult timp. Pentru realizarea acestui obiectiv, el a pus accentul în mod deosebit pe cucerirea victoriei cu multă chibzuinţă. El a remarcat că cea mai fericită cale pentru cucerirea victoriei este folosirea strategiei politice, urmată de mijloacele diplomatice şi abia la urmă recurgerea la forţă. Iar pentru a cuceri victoria prin strategia politică, trebuie să cunoşti atât forţa ta proprie cît şi forţa adversarului. In capitolul „Spionaj", autorul a reliefat că pentru a căpăta cât mai multe informaţii despre inamic, trebuie să ştii să foloseşti spionajul de diferite genuri.

„Arta războiului" conţine multe concepţii filozofice valoroase. Ca de exemplu: afirmaţia „Cucerirea a o sută de victorii este posibilă numai dacă cunoşti atât situaţia ta proprie cât şi cea a adversarului" a devenit o zicală a chinezilor. Cartea cuprinde bogate concepţii dialectice. Sunt examinate aspecte ale opoziţiei şi transferului unei serii de contradicţii legate de război ca partea proprie şi partea inamică, subiectivul şi obiectivul, efectivul numeros şi efectivul redus, puternicul şi slabul, ofensiva şi defensiva, victoria şi eşecul şi multe altele. Tocmai pe baza studiului contradicţiilor de tot felul şi al condiţiilor de transferare a acestora, autorul a propus strategia şi tactica unui război. Idea dialectică materializată în această carte ocupă o importantă poziţie în istoria evoluţiei dialecticii din China.

Principiile şi concepţiile cuprinse în „Arta războiului" au fost larg întrebuinţate de strategi şi politicieni chinezi şi străini.

„Arta războiului" cuprinde principii ideologice ale artei militare şi filozofiei, concepte filozofice profunde, strategii şi tactici variate, producând o puternică înrâurire în domeniul militar şi ideologic pe plan mondial. Cartea a fost tradusă în 29 de limbi şi editată şi difuzată în numeroase ţări ale lumii. Academiile militare din multe ţări au luat această carte drept manual de predare. Potrivit relatării, în timpul războiului în Golf din 1991, ambele părţi beligerante au studiat această carte şi au întrebuinţat ideile şi concepţiile militare din carte în operaţiunile lor militare.

Principiile şi ideile cărţii sunt aplicate pe scară largă şi în domeniile social, economic şi comercial, în management şi marcheting.