Domnul Ma Wedu s-a născut în anii 50 ai secolului 20 şi a început să colecţioneze în anii 8o obiecte arheologice. De şi colecţionarea obiectelor de arheologie nu mai este astăzi o noutate , în vremea aceea însă, a fost un lucru rar întîlnit. In comparaţie cu colecţionarii bogaţi de astăzi, colecţionarii amatori de atunci erau foarte sărăci , dar aeau o mare pasiune în această privinţă. Domnul Ma a arătat că colecţionarea relicvelor a fost într-adevăr o pasiune în timpul liber. M-au interesat foarte mult obiectele vechi şi antice. Cînd auzeam de ceva doream să-l cumpăr sau s㠖l cer de la cineva. În vremea aceea, dacă vroiai un obiect veche, oricine ţi-l dădea fără nici o ezitare. Deci, nu a fost nevoie de putere economică.

Atunci, domnul Ma Weidu a fost doar un colecţionar amator. De fapt a fost un scriitor cunoscut şi a publicat multe romane. După ce s-a apucat de colecţionare a obiectelor arheologice , el nu a abandonat meseria veche. Intr-un an , el a publicat 150 de articole pe tema colecţionării. In 1992 el a scos de sub tipar cartea intitulat㠄 Colecţionarul Ma despre porţelan şi ceramoică", care a fost considerată de cititori abecedarul cunoaşterii culturii tradiţionale din China. Acum, cînd oamenii vorbesc despre domnul Ma, se gîndesc mai mult la personalitatea sa de colecţionar şi negustor. In legătură cu această schimbare, el a spus că literatura este pasiunea tinerilor. Odată cu trecerea vremii, i se pare că romantismul literar este departe de el . Pasiunea sa de colecţionare a relicvelor a depăşit-o pe cea literară. De la loza de amator pînă la cea de profesionist, domnul Ma a avut ca dorinţă de înfiinţare a unui muzeu privat. El a spus că în momentul cînd am colecţionat o cantitate de obiecte antice mi-a venit ideea înfiinţării unui muzeu pentru prezentarea colecţiilor mele publicului văzitotor. Omul trebuie să lupte pentru un anumit ţel , de aceea am vrut să contribuie cu ceva în societatea noastră. Deşi, existau de mulţi ani muzee de relicve private în Statele Unite şi ţările vest-europene, pînă în anii 90 din secolul trecut, în China nu s-a înfiinţat nici un muzeu de acest gen. Insă, ideea domnului Ma Weidu s-a bucurat de sprijinul guvernului chinez. În anul 1996, primul muzeu privat de artă clasică din China , înfiinanţat de domnul Ma , s-a deschis într-un cartier cultural din Beijing. Acum , problema este cum se va menţine funcţionarea normală a acestui muzeu. Cu investiţii mari, dar beneficiile nu se pot obţine într-un timp scurt beneficiul. Oricare comerciant, chiar dacă este nepriceput , va abandona astfel de afaceri nonprofitabile. Corespondentul nostru l-a întrebat pe domnul Mao dacă va continua această meserie, el i-a dat un răspuns afirmativ.

Inainte de înfiinţare a muzeului, domnul Ma Weidu a vrut doar să ofere publicului o platformă de cunoaştere a culturii tradiţionale din China. Insă, în cei cîţiva ani de funcţionare a muzeului , el a observat că ceea ce a făcut este insuficient, declarînd :

„trebuie să depunem eforturi ca generaţiile viitoare să se obişnuiaşcă cu acceptarea culturii mai de timpuriu". In cartea de onoare a muzeului, mulţi copii au scris : „am vizitat muzeul şi ne- plăcut foarte mult."

Cred că ei vor putea să fie întreprinzători şi vor investi mari sume de bani în domeniul cultural. Astfel, cultura chineză se va afirma pe plan mondial.

Domnul Ma Weidu are aproape 50 de ani. Cu 10 ani în urmă, el a înfiinţat primul muzeu privat din China. Intre timp , muzeul său a fost vizitat de tot mai multe persoane. Acum, el încearcă să construiască şi în alte oraşe ale ţării muzee de acest tip.

Insă, domnul Ma Weidu nu vrea să recunoască faptul că el este negustor , afirmînd că ar fi influenţat de concepţia veche despre subaprecierea afacerii. Totuşi, el a recunoscut că este negustor cultural.