Dragi prieteni, aţi auzit despre zona Kekexili? Este situată în partea de nord-vest a Podişului Qinghai-Tibet şi are o suprafaţă de 83 mii de kilometri, reprezentând ultimul habitat al antilopelor tibetane din China. În ediţia de astăzi a rubricii noastre, vă invităm să faceţi cunoştiinţă cu doamna Liu Qiong, cea mai vârstnică voluntară care participă la activităţile de protecţie a rezervaţiei naturale Kekexili.

Doamna Liu din pronvicia Jiangsu, sudul Chinei, a împlinit deja 50 de ani şi este pensionară. În timpul liber, îi place foarte mult să facă excursii şi fotografii. În urmă cu opt ani, împreună cu fiul său, care avea doar 15 ani, a călătorit la Lhasa, reşedinţa administrativă a Tibetului. Atuci a auzit despre Kekexili, cea mai întinsă zonă nepopulată din ţara noastră. Tot atunci, a hotorât să viziteze acel loc.

În martie 2002, citind un ziar, a citit o ştire despre selecţionarea voluntarilor ecologişti pentru rezervaţia Kekexili. Dar toţi voluntarii trebuie să aibă sub 45 de ani. Fiind dornică să vadă cu ochii săi zona Kekexili, Liu a încercat din răsputeri să-i convingă pe organizatori să o accepte. În cele din urmă, la 10 septembrie 2002 a sosit la Kekexili, începându-şi activitatea de o lună în această zonă nefamiliară şi misterioasă.

După exerciţiile de adaptare organizate de către administraţia rezervaţiei, o săptămână mai târziu, doamna Liu a fost trimisă să lucreze alaturi de o echipă de supraveghetori într-o staţiune ce poartă un nume foarte frumos ?Izvorul fierbinte".

De fapt, staţiunea se află într-o zonă foarte friguroasă. În septembrie, temperatura a ajuns la minus 20 grade. Cantitatea oxigenului din aer reprezintă doar jumătate din cea corespunzătoare zonei de câmpie. Liu Qiong a avut atunci, mult timp, rău de altitudine, suferind dureri de cap, somnolenţă, şi greţuri. Noaptea Liu se temea mereu că nu se va mai putea trezi. Ziua, Liu Qiong mergea uneori împreună cu lucrătorii rezervaţiei la patrulare în munte. Aici a văzut antilopele tibetane, o specie rară, aflată pe cale de dispariţie. Tot aici, ea şi-a dat seama de grelele condiţii de trai ale lucrătorilor rezervaţiei. În cursul patrulării, membrii echipei înarmate împotriva braconajului au putut doar să mănânce pâine chinezească îngheţată şi să bea zăpada topită. Pentru că cea mai mare provocare care a stat în faţa acestor apărători ai antilopelor sunt braconierii. În Europa şi America, preţul unei guler din blană de antilopă a atins câteva zeci de mii de dolari americani. Beneficiile uriaşe au determinat pe foarte mulţi braconieri să vină aici în fiecare an şi să vîneze antilope. Numărul antilopelor s-a redus deja de la câteva milioane cât erau în anii 80 ai secolului trecut la doar câteva zeci de mii, cîte sînt în prezent!

Actele brutale ale braconierilor au zguduit-o pe Liu Qiong şi au trezit în ea admiraţia faţă de lucrătorii din rezervaţie. Doamna Liu a început să descrie viaţa acestor lucrători în scopul de a-i informa pe cei care trăiesc în linişte şi pace despre situaţia din îndepărtata localitate Kekexili. Într-o lună de zile, Liu Qiong a făcut 1000 poze.

Ceea ce a încurajat-o extrem de mult pe Liu Qiong a fost faptul că datorită eforturilor lucrătorilor şi voluntarilor din rezervaţie, în anul 2002 nici o antilopă din Kekexili n-a mai fost ucisă de braconieri.

Dragi prieteni, am difuzat prima parte a poveştii despre doamna Liu Qiong, o voluntară care participă la activităţile de protecţie a rezervaţiei naturale Kekexili. Duminica următoare, vom continua această poveste. Ediţia de astăzi a fost pregătită şi prezentată de Chu Qunli, care vă doreşte o seară plăcută.