Dacă vorbim despre cultura tradiţională chineză, nu putem să nu vorbim despre Confucius. In anii 70 ai secolului trecut, un savant american a clasat pe Confucius pe locul 5 în lista lui a celor mai importante 100 de personalităţi din istoria omenirii, după Isus Cristos şi Sakiamuni Buda. Dar pentru chinezi, Confucius se situează pe primul loc, pentru că fiecare cetăţean este influenţat în grade diferite de filozofia confucianistă. In ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vi-l prezentăm pe acest mare învăţat şi gândirea acestuia.

Confucius (în chineza Kong Zi) a fost fondatorul şcolii ce-i poartă numele din China. Se exercită de peste 2 milenii înrâurire asupra societăţii chineze în plan politic şi cultural şi asupra cetăţenilor în plan ideologic şi etic. Şcoala confucianistă nu este o religie, ci o filozofie, care a fost luată drept o ideologie ortodoxă în societatea feudală chineză.

Confucius a trăit între anii 551 şi 479 înaintea erei noastre, în statul Lu din Epoca Primăverii şi Toamnei, când dintr-un stat unificat au apărut numeroase principate mici.

Confucius n-a deţinut în viaţa lui vreo funcţie mare. Dar era un om erudit. In antichitatea chineză, a te bucura de educaţie şi învăţătură era un privilegiu al nobilimii. Dar Confucius a spart acest privilegiu, primind discipoli, indiferent din ce pătură socială proveneau, doar cu condiţia să contribuie cu o mică cantitate de produse agricole ca taxă şcolară. Confucius propaga ideile sale politice, doctrina şi etica sa. Documentele istorice arată că Confucius a avut peste 3.000 de elevi, dintre care unii au devenit ulterior mari savanţi. Ei au moştenit, propagat şi dezvoltat ideologia lui Confucius. 

Pentru ce învăţătura lui Confucius a ocupat în societatea feudală chineză o poziţie dominantă? Aceasta este o întrebare care nu poate fi clarificată într-un răspuns simplu. Filozofia sa reflectă concepţia lui despre o ierarhie riguroasă şi îmbunătăţiri politice, care corespund intereselor clasei dominante, fiind favorabilă stabilizării şi dezvoltării societăţii de atunci. Confucius se pronunţa pentru normative ale eticii şi ordine, considerînd că acţiunea subalternului contrară voinţei şefului şi acţiunea fiului contrară voinţei tatălui reprezintă crime grave. Potrivit teoriei sale, împăratul avea datoria să administreze bine statul, iar cetăţeanul de rând trebuia să fie fidel împăratului. Fiecare om poate să aibă mai multe identităţi. El poate să fie fiu, în acelaşi timp să fie şi părinte sau ministru. Dar trebuie să se menţină diferenţieri riguroase în diferite circumstanţe. Numai astfel statul poate fi dominat de pacea şi poporul poate trăi o viaţă liniştită.

Invăţătura lui Confucius n-a devenit imediat după apariţia sa o ideologie dominantă. In secolul 2 era noastră când China era deja un stat puternic şi unificat, cu o autoritate centrală, dominanţii au luat filozofia şi învăţătura lui Confucius drept ideologia oficială a statului, după ce au sesizat că concepţia lui Confucius era favorabilă menţinerii stabilităţii societăţii feudale.

Cartea „Lun Yu", considerată o carte sfântă în China antică, asemenea „Bibliei" din Occident, consemnează concepţiile lui Confucius. In această carte subţirică se găsesc extrase din cuvintele lui Confucius şi din dialogurile sale cu discipolii. Omul de rând trebuia să-şi normeze viaţa conform concepţiilor acestei cărţi. Un demnitar trebuia să înveţe temeinic această carte. In China antică circula opinia c㠄Cu o jumătate de cartea Lun Yu, domini lumea". Ceea ce însemna că era suficient să-ţi însuşeşti o jumătate din concepţiile cărţii, ca să administrezi ţara.

De fapt, „Lun Yu" nu este o carte de teorie. Ea este o carte cu conţinut bogat, cu descrieri expresive care iradiază de înţelepciune. In această carte, concepţiile lui Confucius se referă la un evantai larg de subiecte, ca lectura, muzica, călătoriile şi prietenia. O povestioară din această carte spune că un discipol cu numele de Zigon îl întreba pe dascăl: La care dintre cele trei elemente: armata, cerealele şi poporul se poate renunţa în administrarea statului, dacă este nevoie să se abandoneze vreunul? Armata, a răspuns fără nici o şovăire Confucius.

Invăţătura lui Confucius este bogată şi variată. Chiar din punctul actual de vedere, multe concepţii ale sale au încă mare valoare şi sunt de actualitate. Multe afirmaţii din cartea sa au devenit astăzi zicale sau proverbe ale chinezilor. De pildă, Confucius a spus: „Din trei drumeţi mergând împreună, unul este profesor ", ceea ce înseamnă că fiecare om are calităţile sale, şi oamenii trebuie să înveţe unul de la altul. Confucius a spus: „In fiecare zi trebuie să mă fac de trei ori atent". Ceea ce înseamnă că pentru a evita de greşelile, omul trebuie să fie permanent prudent şi vigilent.