Ai Wu, (1904 -- 1992), scriitor chinez contemporan, originar din judeţul Xinfan, provincia Sichuan, sud-vestul Chinei. În 1921 a început să frecventeze liceul pedagogic nr. 1 din Chengdu, reşedinţă a provinciei. În anul 1925, şi-a abandonat studiile datorită incapacităţii de a se conforma regulamentelor perimate ale şcolii şi opoziţiei faţă de căsătoria impusă de părinţi şi a luat calea pribejiei prin regiunile de graniţă din provincia Yunnan, precum şi în ţările Myamar şi Malaysia. A lucrat ca învăţător într-o şcoală elementară, salariat şi redactor de ziar. În 1931, fiind expulzat de autorităţile coloniale britanice, s-a întors la Shanghai. Un an mai târziu a aderat la Liga Scriitorilor de Stânga din China. Tot atunci Ai Wu a început să se ocupe de creaţia literară. În această perioadă i-au volumele de povestiri şi nuvele „Noaptea în ţinutul de sud", „Însemnări în pelerinajul spre miazăzi", „Cântece ciobăneşti din zone montane", „Privelişti nocturne", micro-romanele „Primăvara" şi „Valea bananierilor", precum şi volumul de poeme în proz㠄Nopţi ale unui pribeag". Majoritatea acestor opere abordează viaţa plină de suferinţe şi lupta de rezistenţă voluntară ale oamenilor de rând din regiunile de graniţă ale provinciei chineze Yunnan şi din Myamar, deschizând literaturii chineze un nou domeniu tematic. Povestirile fantastice, personajele bine individualizate şi peisajele feerice din această zonă sub-tropicală conferă creaţiei lui Ai Wu o notă lirică şi un suflu romantic.

După izbucnirea războiului de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, Ai Wu a colindat prin Wuhan, Guilin, Chongqing şi alte oraşe chineze, lucrând un timp ca profesor la Facultatea de Limba şi Literatura Chineză a Universităţii Chongqing şi continuând să scrie. Şi-a scos acum volumele „Pământul virgin", „Amurg", „recolta de toamnă", „Noaptea de iarnă", „Povestiri din copilărie", „Călire", „Ceaţă", micro-romanele „Pe Fluviu", „Când florile se ofilesc", „Tinereţea noastră", „Nostalgia de ţară", „Sfârşitul tragic al unei femei", romanele „Meleagul natal", „Munţi sălbatici". Tematica se menţine tot pe suferinţa, rezistenţa şi năzuinţa celor ce muncesc din regiunile de sub dominaţia gomindanistă. Dar stilul realist, riguros şi grav, a luat locul lirismului şi tonului romantic.

După proclamarea Republicii Populare Chineze Ai Wu a îndeplinit funcţia de director al Departamentului Cultural al primăriei Chongqing, devenind totodată membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor, membru al Federaţiei Naţionale a Oamenilor de Literatură şi Artă din China. A făcut mai multe vizite de documentare la unele mari întreprinderi industriale cum sunt Combinatul Siderurgic An'shan, Bazinul Petrolifer Daqing, şi în zona muntoasă Daliangshan populată de naţionalitatea minoritară Yi şi alte regiuni rurale, pentru strângerea materialelor de creaţie. Romanul „Cei oţeliţi" constituie una din primele opere literare care reflectă munca şi viaţa muncitorilor din China Nouă. A mai scos un mare număr de cărţi, dintre care amintim volumele de povestiri şi nuvele „Reîntoacere în timpul nopţii", „Însemnări în pelerinajul spre miazăzi – continuare", volumul de proze scurte „Primăvara timpurie", „Însemnări de călătorie în Europa", volumele de eseuri şi de critică literar㠄Abecedarul literaturii", „Spumele valurilor", precum şi „Ai Wu – povestiri selecte", „Ai Wu – nuvele selecte", „Ai Wu – opere pentru copii" etc. Creaţia lui Ai Wu, caracterizată prin stilul cu totul original, conţinutul inedit, scriitura vie şi captivantă, ocupă un loc deosebit în literatura chineză contemporană. Cele mai reuşite, cu cea mai largă influenţă şi cel mai captivant farmec artistic sunt „Însemnări în pelerinajul spre miazăzi" care se bucură de o înaltă apreciere din partea celebrilor literaţi cum sunt Guo Moruo, Mao Dun, Zhou Yang, Hu Feng, Zhou Libo. „Trecutul unei familii de la graniţă", una din povestirile cuprinse în volum a fost ecranizată, pelicula fiind laureată cu premiul „Ursul Panda de aur" la un festival internaţional de film organizat în 1993 în provincia Sichuan.