Astăzi vă vom vorbi despre locuitorii de etnie tibetană din satul Jiaju.

Acesta este un sat tibetan, situat în districtul autonom Ganzhi din provincia Sichuan. Este un mic sat cu doar 30 de gospodării. Casele sunt construite din piatră, lemn şi pământ, având un specific aparte. La cele patru colţuri ale acoperişului caselor au câte un turnuleţ cu vârful ascuţit pe care sunt înălţate steaguleţe colorate. Casa, în stil de cazemată, de o formă pătrată, este foarte practică: caldă în timpul iernii şi răcoroasă vara. Este de obicei cu mai multe niveluri. La parter sunt depozite pentru cereale şi obiecte casnice. La etaj există bucătăria- dormitor şi o cameră pentru recitarea textelor religioase. La etajul doi sunt camere pentru oaspeţi.

Întrând în casă, aranjată pe un fundal de culoare roşie, se pot observa pe cei patru pereţi, pe uşă şi pe grinzi fresce şi picturi, care înfăţişează peisajele naturale şi personaje din texte religioase. Pe nişte scări înguste de lemn, se ajunge la etajul unu, unde se găseşte bucătăria folosită ca dormitor. În mijlocul camerei se găseşte o sobă mare, aşezată pe trei picoare de piatră. În jurul sobei sunt instalate câteva mese din lemn, lângă care sunt aranjate paturi de lungimea meselor. În timpul ce ia masă, toată familia se aşază pe pat. Localnicii au obiceiul de a cânta şi dansa în timp ce mănâncă şi când se satură de mâncat şi de dansat, pot să se întindă pe pat. De la acest obicei s-a creat un fel de dans – Dansul Sobei. El este o expresie a veseriei. Poate fi dansat în familie şi într-un grup mai mare în jurul unui foc de tabără. Când o gospodărie din sat îşi construieşte casa sau are o nuntă, participă toţi sătenii. După ce termină toată treaba, se adună cu toţii într-un astfel de dans.

Portul la tibetani este foarte frumos. Iar vestimentaţia şi podoabele femeilor din Jiaju sunt sofisticate. Ele se îmbracă într-un halat alb cu negru. La piept şi pe cap poartă şiraguri de pietre preţioase de culoare albastră şi roşie. Iar bărbaţii sunt îmbrăcaţi în halate de culoare deschisă. Ei port la brâu şi pe piept obiecte decorative din argint, perle şi pietre preţioase.

Acum câţiva ani, satul Jiaju a devenit cunoscut datorită locuinţelor aparte. De atunci tot mai mulţi turişti vin în localitate. Din cauză că locuinţele sunt destul de mari şi au din belşug produse autohtone, fără să investească aproape nimic, localnicii pot să presteze servicii turistice, oferirind cazare şi masă. Odată familia Jiayanglamu a primit simultan peste 30 de oaspeţi.

Sosirea a tot mai mulţi turişti a adus venituri considerabile localnicilor, îmbogăţindu-le în acelaşi timp viaţa şi lărgind orizontul de cunoştere. Jiayanglamu care nu acorda înainte o atenţie cuvenită educaţiei, şi-a trimis cei trei copiii la o şcoală mai bună, chiar dacă costă mai scump. Acum mulţi din săteni ştiu să vorbească limba chineză, unii au învăţat şi unele expresii simple în engleză. Soţia domnului Jiayanglamu a spus corespondentului nostru:

" Datorită turismului, veniturile noastre au crescut şi se cifrează la câteva zeci de mii de yuani. Ne-am lărgit în acelaşi timp şi orizontul. Turiştii sunt din toate localităţile. Ei au adus obiceiurile şi datinile lor. Ne spun ce le place la masă şi câteodată ne învaţă cum prepară la ei acasă. Şi aşa am învăţat şi noi câte ceva din obiceiurile turiştilor veniţi aici."

Locuitorii din satul Jiaju sunt spirituali, deschişi. Mulţi sunt longevivi. Să nu vă miraţi dacă întâlniţi un octogenar plimbând-se şi vorbind în gura mare pe câmp.

Soţii Zhou Xiaolin s-a stabilit în judeţul Danba, unde este satul Jiaju, tocmai pentru că le-au placut locuitorii şi peisajele naturale splendide de aici. Domnul Zhou Xiaolin a spus că judeţul Danba este un loc foarte frumos. Au venit de mai multe ori. Odată au stat trei luni. Apoi au hotărât să stabilească aici.

Cu casele de tip tibetan din Jiaju, datinile şi obiceiurile etnice şi peisajele naturale minunate, satul este loc foarte bună de vacanţă, un loc unde te poţi simţi complet relaxat. Dacă aveţi posibilitatea, să nu-l ocoliţi.